de Florina Tecuceanu sâmbătă, 7 mai 2016
Ceea ce ar fi trebuit să fie un interviu “întrebare- răspuns”, cu compozitorul Adrian Enescu s-a „așezat” într-o confesiune despre profesiunea sa, despre ceea ce îi dă sens vieții. La Gala UNITER, eveniment care va avea loc la 9 mai, la Teatrul “Regina Maria” din Oradea, va fi recompensat cu Premiul Special pentru Muzică de Teatru.
un interviu de Florina Tecuceanu
Mă numesc Adrian Enescu, sunt compozitor. De câte ori trebuie să mă prezint, povestesc o întâmplare în care personajul principal este mama mea. Acțiunea se întâmpla pe un pat de spital, înaintea unei operații. Doctorul anestezist vrea să fie drăguț, să destindă atmosfera. “Doamnă”, spune doctorul, „purtați numele unui mare compozitor… Cum vă simțiți?”. Replica mamei a venit instantaneu : “Mă simt foarte bine! Este fiul meu!“
„Bach files, o metaforă a reașezării și întoarcerii la propriile valori”
“Bach files“ este un spectacol de imagine și sunet produs de Teatrul Bulandra. Alexandru Darie (cel care a imaginat, scris scenariul și regizat spectacolul), Octavian Neculai (cel care a imaginat spațiul scenografic și Grafica benzilor desenate), Arcadie Rusu (cel care a imaginat coregrafia) și nu în ultimul rând toți interpreții acestui spectacol, au fost alături de mine .“Bach files “ sunt o suprafață pe care te deplasezi în orice direcție, dar te întorci în punctul de unde ai pornit . Punctul de pornire și Punctul final este întotdeauna BACH. Această deplasare este, în proiectul meu, o metaforă a reașezării și întoarcerii la propriile valori, indiferent în ce direcție aș migra. Fiecare piesă este un univers. Fiecare muzica este o poveste. În “Bach files“ este vorba despre efortul întoarcerii în punctul de pornire, locul care generează alte noi călătorii.
Eu m-am apucat de muzică din nevoia de frumos. Eu m-am apucat de muzică din nevoia unei discipline interioare. Eu m-am apucat de muzică din nevoia de a duce bătălii pe care să le câștig. Ascultând muzică, am cunoscut oameni care au compus de-a lungul timpurilor și care au simțit și ei nevoia de frumos. Mulți mi-au devenit prieteni. Ei, acești mânuitori de sunete, mi-au arătat adevăratul înțeles al stării de NEMURITOR și cam cum trebui să faci să câștigi bătălii. Unele le-am câștigat. Pe altele le-am pierdut.
“Cinema Paradiso”, povestea unui film văzută prin prisma poveștii personale
În copilărie fugeam de la școală, luam un bilet la Cinema „Lia” de pe Grivița și stăteam acolo toată ziua – nu te mai controla nimeni după ce intrai. Mă împrietenisem cu proiecționistul cinematografului, care-mi dădea tăieturi din rolele de film, fotograme, pe care le proiectam pe perete și, uitându-mă la ele, cântam la acordeon comentând muzical imaginile. Aia a fost prima mea muzică de film. Interesant este că, mult mai târziu, am văzut un film italian care se numește „Cinema Paradiso”.
Filmul spune povestea unui băiețel dintr-un sat sicilian care se împrietenește cu proiecționistul cinematografului. Acesta îl primește la el în cabină, îi arată cum funcționează aparatele. Proiecționistul moare într-un incendiu. Copilul, acum om matur, un regizor important de film, găsește o rolă de film cu toate secvențe-săruturi, lipite una după alta – scenele cenzurate de preotul satului – descoperind încă o dată sensibilitatea mentorului său . Am rămas năucit când am văzut filmul. Mă gândeam: „Uite, domnule, cum poveștile sunt aproape aceleași peste tot în lume”.
„Muzica se construiește ca o casă”
Chestia asta cum că „mergi pe stradă și ideile coboară din înaltul cerului” nu prea e adevărată. Sau eu nu am simțit-o! Muzica e talent, inspirație și tehnică. Ce înseamnă tehnică ? Înseamnă că toți cei care au scris muzică de-a lungul istoriei au ajuns la niște soluții despre felul în care se gândește și compune muzica. Tu, compozitor, ar cam trebui să știi despre ce e vorba în aceaste povești-concluzii. Muzica se construiește ca o casă. Cu cât e mai solidă, mai bine construită, cu atât rezistă în timp. Faci subsolul, parterul, câte etaje vrei, apoi acoperișul și la urmă designul interior. Ai douăsprezece note și începi cu două dintre ele, apoi apar variantele.
Unde o pui pe a treia? Știu că pare cam ca la matematică, dar așa apar melodiile acelea extraordinare, din diferite combinații de note. Timpul nu e o linie dreaptă . Nu are nicio formă. Noi nu prea putem să ne imaginăm ceva fără formă. Muzica are și formă și timp. Se descoperă, se decodifică , se deschide ca o floare. Muzica pe care am scris-o și pe care o scriu mă “povestește” foarte bine. Întotdeauna mi-au plăcut poveștile care nu se termină. Nu îmi place să citesc morala fabulei. Vreau să fiu eu acela care o află. Deslușirea ei înseamnă și șoc. Mă pot redresa. Mulți oameni compun muzică. Mulți au nevoie de acest tip de exprimare. Experiența în a șlefui sunete nu se poate povesti.
Am absolvit facultatea de muzică din București. Secția compoziție. Am audiat cursuri de muzică electronică la facultatea din San Francisco. Am scris muzică de film. Am scris muzică ambientală. Am scris muzică pop. Scriu muzică de jazz. Scriu muzică simfonica. Sunt viu. Deci EXIST.
„Muzica mă ajută să formulez mai limpede anumite întrebări”
Arta compoziției este pentru mine o mare pasiune. Condiția de creator de muzică a fost cheia cu care am deschis multe uși și modul meu de supraviețuire. Pentru mine, muzica este cea mai frumoasă și complexă artă. Pot să ascult muzică la infinit. A fi compozitor înseamnă rezistență fizică și psihică. Să nu te doboare nici insuccesele, dar nici succesele. În artă nu există concluzii, există doar premise pe care trebuie să le spui corect şi pentru aceasta ai nevoie de un proiect foarte bine alcătuit.
Până la sfârșit, rezistă numai cine iubește cu adevărat arta. Muzica nu-mi oferă toate răspunsurile căutate, dar mă ajută să formulez mai limpede anumite întrebări. Prin muzică, mă familiarizez cu propriile mele confuzii. După ce termin de scris o muzică sunt mai liniştit, dar nu neapărat mai lămurit. Arta compoziției nu te vindecă și nu-ţi oferă semnul pe care îl cauți, dar te ajută să-ți contemplezi limitele și, mai ales, îți dă dreptul să treci la următoarea întrebare.
