de Andrei Crăciun luni, 30 aprilie 2018
Mădălin Hîncu, nominalizare în acest an pentru debut la Gala Premiilor UNITER, pentru regia spectacolului Noaptea ursului de Ignacio del Moral la Teatrul de Comedie Bucureşti. Ce a însemnat pentru tine această nominalizare?
Nominalizarea certifică calitatea unei echipe extrem de dedicate. De această nominalizare este legată munca unor oameni care au crezut într-o idee și într-o poveste cu totul specială. Când am aflat vestea, m-am gândit cu multă recunoștință la oamenii pe care i-am angrenat în această experiență. Cu această ocazie, le mulțumesc din nou!
Pentru cine nu a văzut Noaptea ursului, ce este special la acest spectacol?
E un spectacol făcut cu inima. Am adunat o echipă de oameni și am încercat să redăm cu fidelitate și emoție o poveste care este foarte apropiată de sufletul meu. E o poveste în care domnește aerul serilor târzii petrecute în spatele blocului unde băteam mingea. E o poveste despre natura prieteniei și ce înseamnă să te maturizezi. E un spectacol unde eu, regizor, am încercat să fiu cât mai sincer cu omul din mine.
Îndeobște, la debut erau premiați actori. Anul acesta avem nominalizați un actor și doi regizori. Să sperăm la un nou val de excelență în regia de teatru din România?
Singurul lucru la care aș vrea să sperăm e la o viitoare prezență, pe lângă actori și regizori, a unor scenografi sau coregrafi în lista nominalizărilor la categoria Debut. Sper să vedem de la an la an nume noi din toate domeniile artei spectacolului. În ceea ce privește „valul de excelență în regia de teatru”, sunt de părere că timpul își va spune cuvântul. Regizori talentați există, au existat și vor mai exista, nu sunt eu în măsură să zic unde începe și unde se termină „valul”.
Ce așteptări ai de la un eventual premiu la Gala de la Alba Iulia? Ce crezi că va schimba în cariera ta?
Cred că premiile oferă doar un scurt moment de atenție. Nu trăiesc cu impresia că premiul îmi va schimba cariera. Dacă câștig, mă întorc la treabă. Dacă nu câștig, mă întorc la treabă. În orice caz, îi sunt recunoscător juriului pentru atenția oferită! Nominalizarea mi-a dat un impuls de încredere și poftă de lucru.
La ce mai lucrezi în prezent, unde îți pot vedea spectacolele iubitorii de teatru?
Am terminat la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău repetițiile la „Dragă Elena Sergheevna” de Ludmila Razumovskaia. Premiera am avut-o recent, pe 15 aprilie. Sperăm să putem plimba spectacolul în mai multe orașe. În ceea ce privește proiectele următoare, încă nu sunt sigur pe unde mă va purta norocul.
Care sunt reperele tale în teatrul românesc și, de ce nu, mondial? Spre cine te uiți cu admirație?
Am o admirație profundă față de profesorii și asistenții din anul meu de regie teatru: Liudmila Szekely, Ducu Darie, Vladimir Anton, Vlad Cristache, Sânziana Stoican, Eugen Gyemant. Personalitatea mea artistică și viziunea mea față de meserie s-a conturat datorită lor.
Ce ai schimba în teatrul românesc dacă ai putea schimba ceva imediat și radical?
Teatrul este interdependent de societate. Nu știu ce poate fi schimbat în teatrul românesc, dar știu că ar trebui schimbat ceva radical în societatea românească. Nu vreau să intru în poliloghii, nu cred că este contextul potrivit. Sunt profund îngrijorat de foarte multe aspecte ale societății românești, pentru că ele vor afecta calitatea muncii noastre pentru mult timp de acum încolo. Vreau să fiu cât se poate de atent la ce se întâmplă în jurul meu și să acționez când e nevoie. Nu știu, poate raportul ăsta al artiștilor față de restul societății ar trebui schimbat: faptul că statutul nostru ne scutește de orice implicare directă în fluxul societății. E o mentalitate destul de răspândită și care ne va afecta profund munca.
„Cred că premiile oferă doar un scurt moment de atenție. Nu trăiesc cu impresia că premiul îmi va schimba cariera. Dacă câștig, mă întorc la treabă. Dacă nu câștig, mă întorc la treabă.”
Mădălin Hîncu, regizor
Foto: Constantin Iordache, Adi Bulboacă
