de Andrei Crăciun miercuri, 7 martie 2018
Astăzi ne răspunde tânăra actriță Silvana Negruțiu.
ACTRIȚA RECOMANDĂ
În ce spectacole joci în această stagiune și de ce să venim să le vedem?
Teatrul Bulandra: „Omul cel bun din Seciuan” și „Carousel”, două producții mari care au mesaje puternice și prin care regizorul Andrei Șerban a reușit să sudeze o echipă de actori minunați. „Voiajul domnului Perrichon”, regia Dinu Cernescu, o comedie care se joacă din 2010(!). „Incendii”, regia Irina Banea, pentru a cunoaște o mică parte din generația foarte tânără, proaspăt absolventă de UNATC, într-un spectacol deloc ușor pentru vârsta lor.
Centrul Replika: „ROVEGAN” de Catinca Drăgănescu, pentru că vorbește despre un subiect sensibil (mamele plecate la muncă în Italia) într-un fel în care te face să râzi și să plângi în același timp. „Totul e foarte normal”, regia Leta Popescu, este un spectacol dedicat părinților și adolescenților (11-15 ani), care le face acestora o invitație la dialog. Mi-ar fi plăcut să existe când eram eu adolescentă. „Familia Fără Zahăr” (coproducție cu Teatrul Mic – se joacă uneori la Replika, uneori la Mic) în regia lui Radu Apostol, pentru că e un „șou” muzical, o radiografie a familiei din România și pentru că e pe muzica și versurile lui Bobi și Bobo de la Fără Zahăr. „Pe ce stăm”, în regia lui Radu Apostol, un spectacol instalație-itinerant despre istoria locului pe care este situat Centrul Replika. Aici nu mă vedeți, mă auziți în secvențele de teatru radiofonic.
POINT: „Bun de export” în regia Catincăi Drăgănescu, pentru că este al doilea spectacol din Trilogia Migrației, după ROVEGAN, pentru că e scris de Alex Tocilescu și vorbește destul de mult despre el, despre familia Tocilescu, dar și despre fiecare dintre noi. Pentru că mai devreme sau mai târziu fiecare dintre noi a ales să plece din România sau să rămână în țară.
Un spectacol pe care îl recomanzi, deși nu joci în el.
„Regele moare”, pentru că actoria e o meserie care se și fură.
Un actor, coleg cu dumneata, care îți place.
Unul?! Vlad Ivanov, Viorel Cojanu, Cătălin Babliuc…
O actriță, colegă cu dumneata, care îți place.
Una?! Mihaela Rădescu, Rodica Lazăr, Manuela Ciucur…
Un regizor de urmărit. De ce?
Radu Apostol, pentru că are o căldură și o duioșie de a exprima lucrurile, care te dezarmează.
Un motiv pentru care să vină spectatorii la teatru?
Pentru că un personaj, o situație, o replică, fie și un cuvânt, ceva îi va face să se gândească puțin la ei, chiar dacă nu își dau seama.
CELE MAI
Cel mai bun sfat primit în cariera ta?
Vezi-ți de treaba ta și nu-ți fie frică, scena e cel mai sigur loc în care te poți afla.
Care este cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă?
Eram la Iași cu spectacolul ROVEGAN și inauguram un spațiu nou, care încă nu era foarte bine pus la punct. Puține grade peste 0, sala plină, iar pe la jumătatea spectacolului, sau chiar înainte, a picat curentul. În câteva secunde, până să apucăm să ne gândim măcar dacă mergem mai departe sau nu, mai bine de jumătate din public și-a aprins lanternele de la telefoane și, tremurând, ei ne-au luminat până la final.
Care este cel mai provocator spectacol pentru tine până acum?
Cele mai provocatoare spectacole în care am jucat până acum sunt cele ale Catincăi Drăgănescu, mai ales „ROVEGAN” și „Bun de export”, în care trec prin 8-10 personaje într-o oră și jumătate. O mare provocare și șansă pentru orice actor.
Cel mai dificil moment din experiența dumitale.
La nivel fizic, cel mai dificil moment a fost o reprezentație a „Scrisorii pierdute”, când aveam spatele înțepenit, am uitat în primele minute ale spectacolului și am făcut o mișcare bruscă. Mi-au dat lacrimile de durere, disconfortul fizic era evident, dar am mers până la capăt. Apoi nu m-am mai mișcat câteva zile. La nivel psihologic, este încă foarte dificil să joc bunica din „ROVEGAN”, personaj inspirat din Bunica pe care am pierdut-o acum un an.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Pe lângă o mulțime de oameni noi, minunați, pe care îi câștig constant în viața mea, m-am reîntors la mine. Cred că acesta este lucrul minunat care se întâmplă când ești actor. La teatru, ești obligat să te întorci spre tine mereu.
Care e cea mai importantă întâlnire pe care ai avut-o dumneata în teatru?
De departe, cea mai importantă și consistentă întâlnire pe care am avut-o, a fost cea cu Andrei Șerban. Întâi prin Academiile Itinerante la care am participat și de unde am învățat mult, apoi prin șansa pe care mi-a dat-o să joc în spectacolele dumnealui, șansă deschizătoare de drumuri pentru mine. De asemenea, întâlnirea cu Centrul Replika și echipa lui minunată, din care am ajuns să fac parte acum, a devenit piatră de temelie în viața mea.
„Pe lângă o mulțime de oameni noi, minunați, pe care îi câștig constant în viața mea, m-am reîntors la mine. Cred că acesta este lucrul minunat care se întâmplă când ești actor.”
Silvana Negruțiu, actriță
