de Andrei Crăciun luni, 19 februarie 2018
Astăzi ne răspunde Alina Petrică (28 de ani), de la Teatrul Mic.
ACTRIȚA RECOMANDĂ
Alina, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Avem spectacole la Teatru Mic, adică acasă, în ordinea numerelor de pe tricou: Deșteptarea primăverii, în regia lui Vlad Cristache, Karamazovii, regia Nonei Ciobanu, Anul dispărut 2007, în regia Anei Mărgineanu, și Apa Vie, în regia lui Lupu, Ștefan Lupu. De ce? Păi, cum de ce? Pentru că suntem mulți tineri și buni și pentru că HAI LA TEATRU, omule! Pe lângă casă, joc (D)efectul Placebo, în regia lui Ștefan Lupu, la TNB, și Fecioarele noastre grabnic ajutătoare, un musical regizat de Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
Ținutul din miezul verii, în regia lui Vlad Massaci, la Teatrul Mic.
Un actor, coleg cu dumneata, care îți place.
Florin Piersic Jr..
O actriță, colegă cu dumneata, care îți place.
Ilinca Manolache.
Un regizor de urmărit. De ce?
Ivana Mladenovic. E regizoare de film. M-a șocat cât de bine i-a putut ieși Soldații. Poveste din Ferentari.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Pentru că teatrul ne poate ajuta să mai punem pe pauză zgomotul din jurul nostru și tot la teatru poți găsi lucruri frumoase pe care să le iei cu tine acasă, să îți fie bine și frumos, sau din contră, (re)găsindu-te, să pleci acasă și să te apuci de curățenie, la propriu și la figurat.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta.
Le primesc. Mulțumesc pentru ele. Le uit. Da. Sunt căpoasă. Nu pot urma rețetele altora. Chiar dacă uneori ar fi fost mai bine să le iau în seamă, merg mai mult pe instinct.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Pe scenă sunt multe. Pe film e una singură. Pot s-o zic pe asta? Filmam la 10 pentru film, la TIFF, acum doi ani. Eram la minijup, era frig, arătam ca pe traseu, jucam o prostituată. La un moment dat, băieții cu camera s-au îndepărtat pentru cadru, am rămas singură lângă șosea, când a venit la mine un tip, m-a apucat de mână și mi-a zis pe fugă: „Cât e una mică? Că mă grăbesc!”. M-am blocat, am urlat, s-a speriat, a plecat. Băieții de la cadru nu au înțeles nimic. Eu m-am speriat un pic și mi-am dorit să nu fi lucrat chiar atât de bine la personaj.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Aglaja. Încă AGLAJA!
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Au fost multe. Încă sunt. Toate au la bază neîncrederea în forțele proprii. Din varii motive, mi se întâmplă să pic, să nu știu ce sau cum să fac, să cred că poate nu sunt suficient de bună sau poate nu pot aia sau cealaltă. Întotdeauna când se întâmplă să îmi fie frică, tot eu, într-un fel sau altul, mă detașez, mă uit la mine, cea din umbră, întind o mână și mă trag în lumină. Și-mi iese.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Să mă bucur de viața pe care am ales s-o am. Să mă simt liberă și să muncesc cu drag, oricât de greu ar putea fi pe moment.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Tot cu Lupu. Ștefan Lupu. Am început să construim de la zero spectacole și am făcut fix ce ne-am dorit. Am vrut să dansăm? Am dansat. Am vrut altceva? Am căutat și am făcut fix ce am simțit că putem mai bine. Și așa am putut să cresc și să lucrez la încrederea în mine însămi.
„Din varii motive, mi se întâmplă să pic, să nu știu ce sau cum să fac, să cred că poate nu sunt suficient de bună sau poate nu pot aia sau cealaltă. Întotdeauna când se întâmplă să îmi fie frică, tot eu, într-un fel sau altul, mă detașez, mă uit la mine, cea din umbră, întind o mână și mă trag în lumină. Și-mi iese.”
Alina Petrică, actriță
Foto: Dani Ioniță, Teatrul Mic
