de Andrei Crăciun vineri, 9 februarie 2018
Astăzi ne răspunde întrebărilor Toma Dănilă, actor și regizor. Despre ultimul spectacol regizat de el, Vârstele lunii (se joacă la Unteatru), se vorbește mult zilele acestea la București.
ACTORUL/ REGIZORUL RECOMANDĂ
Toma, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem? Și ce-ai regizat în această stagiune?
În ultimul timp, adică de vreo trei ani, am ales să fac regie de teatru, deci nu m-am mai implicat în proiecte ca actor. Acum, în București, se joacă trei spectacole regizate de mine: „Romantic Fools”, „Idolul și Ion Anapoda” și „Vârstele lunii”.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, deși nu ești implicat în el.
„Anul dispărut 2007”.
Un actor, coleg cu dumneata, care îți place.
Îmi place Rolando Matsangos, colegul meu de generație, este un actor special, cu o inteligență scenică deosebită.
O actriță, colegă cu dumneata, care îți place.
Ilinca Manolache. Forță și sensibilitate.
Un regizor de urmărit. De ce?
Radu Iacoban. Extrem de productiv.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Teatrul e viu, atunci și acolo.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta.
Nu e un sfat, e mai mult o amenințare specifică sistemului pedagogic românesc:
„Ai talent, dacă îți bați joc de el te omor cu mâna mea”. Sanda Manu.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Când s-a desprins o ștangă plină cu reflectoare și a căzut fix în capul unui coleg. Colegul a supraviețuit.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Toate spectacolele lui Ostermeier. E unul dintre cei mai puternici creatori de teatru din această clipă în Europa.
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Facultatea.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor/regizor.
Întâlnirea cu publicul.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Au fost multe, dar de departe cea mai interesantă a fost întâlnirea cu Gianina Cărbunariu. Am făcut două spectacole împreună, două spectacole puternice, inovatoare pentru spațiul teatral românesc.
„Îmi place Rolando Matsangos, colegul meu de generație, este un actor special, cu o inteligență scenică deosebită.”
Toma Dănilă, actor și regizor
