de Andrei Crăciun miercuri, 7 februarie 2018
Astăzi ne răspunde îndrăgitul actor Istvan Teglas, consacrat pe scena Naționalului din București.
ACTORUL RECOMANDĂ
Istvan, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem? Și ce-ai regizat în această stagiune?
În stagiunea aceasta joc în spectacolele aproximativ recent făcute ale lui Iris Spiridon, în Psycho la Teatrul Apollo111 si Hedwig and the Angry Inch la Point, aceste două proiecte sunt probabil cele mai apropiate de suflețelul meu din tot ce am lucrat în ultimii ani. Un alt spectacol care îmi provoacă greutăți și plăceri este Plastic, textul lui Marius von Mayenburg în regia lui Theodor-Cristian Popescu, la Arcub Gabroveni, care este de o actualitate usturătoare. Tot la Arcub jucăm și spectacolul Idolul și Ion Anapoda, adaptare după G.M. Zamfirescu într-o reproducere liberă a Marianei Cămărășan. La Teatrul Național am avut în stagiunea asta două premiere cu două piese rusești la poluri total opuse, Ufo de Ivan Vyrypaev în ultraviziunea lui Bobi Pricop, cu texte cu un ton personal plus efecte 3D. Și Livada de vișini de Cehov, în regia georgianului David Doiashvili – regizorul spectacolului Regele Lear, care a avut premiera anul trecut și se joacă și în această stagiune. După o lungă absență motivată reluam un spectacol tare drag în regia lui Radu Afrim, Între noi e totul bine de Dorota Maslowska, cu o echipă rară. Pe lângă acestea mai joc în Furtuna de Shakespeare în regia lui Alexander Morfov, care a avut premiera acum câțiva ani și unde eu am avut primul meu rol important la Teatrul Național, dar și spectacolele lui Felix Alexa – Revizorul, Butoiul cu pulbere, Crima din strada Lourcine.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
Un alt spectacol de văzut dar și de luat ca exemplu pentru cei care vor să facă spectacole după texte proprii este Pentru o mai bună înțelegere scris și regizat de Mimi Brănescu, care tocmai a avut premiera la Teatrul Metropolis.
Un actor, coleg cu dumneata, care îți place.
Bogdan Dumitrache, pe ecran dă ceva din el care și în teatru e greu de realizat.
O actriță, colegă cu dumneata, care îți place.
Rodica Negrea – dumneaei nu este colegă cu mine, dar din afară am senzația că oferă ceva care trece peste granițele actoriei.
Un regizor de urmărit. De ce?
Iris Spiridon, pentru că montează exclusiv proiecte de care este preocupată cu adevărat, dar și pentru viziunea ei despre condiția noastră.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Un motiv pentru care merită să mergeți la teatru este că vă puteți conecta la ceva nevirtual, iar pentru asta aveți la dispoziție o multitudine de spectacole.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta.
Un clișeu enervant: meseria asta e de lungă durată.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
În Avignon, era să fiu bătut de un rocker francez chiar în mijlocul spectacolului.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Dance a Playful Body, un spectacol realizat de Andreea Novac și pe care l-am prezentat aproape zece ani de zile.
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Nu pot să aleg, am prea multe momente dificile.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor.
Cel mai bun lucru este că am rezistat.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Cea mai interesantă întâlnire în teatru nici măcar n-a avut legătură cu teatrul, a fost cu coregrafa Vava Ștefănescu și a fost ca o operație pe creier, datorită ei corpul meu își are viața lui proprie pe scenă.
„Un clișeu enervant: meseria asta e de lungă durată.”
Istvan Teglas, actor
Foto: Ana Maria Moldovan
