de Alina Vîlcan vineri, 15 decembrie 2017
În primăvara acestui an, site-ul UNITER v-a prezentat o serie de interviuri cu oameni de teatru nominalizați la Premiile UNITER 2017. Printre aceștia, s-au numărat mulți tineri, precum actorii Andrei Huțuleac (câștigător la categoria Cel mai bun actor în rol principal) sau Alina Petrică și mulți, mulți alții, dar și tineri critici de teatru ca Alina Epîngeac, pe care o regăsim și pe lista juriului de selecție pentru Premiile UNITER 2018. Să ne amintim, așadar, ce spuneau înaintea Galei Premiilor UNITER din acest an, desfășurată la Timișoara.
Adrian Damian, scenograf: „Nu cred deloc în rețete sau formule câștigătoare și nu aș putea să generalizez munca la spectacole. Fiecare are viața lui proprie, unele idei doresc să iasă imediat la suprafață, dar altele se lasă dezvelite cu greu. Sunt spectacole la care fac și câte zece sau douăsprezece propuneri diferite și sunt altele ale căror spații prind viață de la prima schiță. Dar încerc tot timpul să propun spații care să poată juca împreună cu actorii și nu decoruri în fața cărora să se petreacă spectacolul. Sunt fascinat de raporturile care se creează între corp, spațiu, lumină și tehnologie și încerc să găsesc elemente care să provoace dinamica acestora.” Citiți interviul aici.
Alexandru Lustig, regizor: „Dacă lumea noastră e o livadă de vișini, atunci, din păcate, ea s-a vândut de mult, în goana disperată după material, în dauna spiritului, specifică vremurilor în care trăim. Ranevskaia refuză tăierea livezii, preferând să o piardă, fizic, dar să o salveze în sufletul ei. Suflet pe care ni-l putem și noi salva dacă ne oprim câte puțin din goană și ne refugiem în artă, în credință, în iubire. Bogăția piesei lui Cehov stă tocmai în caracterul ei universal, în deschiderea spre un univers atemporal, astfel că toate personajele din „Livada de vișini” și din celelalte piese ale sale au corespondenți în contemporaneitate, la fel cum vor avea și peste încă o sută de ani.” Citiți interviul aici.
Alina Petrică, actriță: „Și eu eram nedebutată… Și m-am dus acasă plângând și am zis că vreau să fac și eu ceva. Am zis că eu o să fac Aglaja! Am vorbit cu Ștefan Lupu (n.r. – regizor) și… taaa-daam! Aglaja! Proiectul ăsta a pornit ca o idee de one-woman show, un fel de debut al meu în teatrul mare. Dar nu a mai fost să fie așa. În momentul în care am început să dramatizez cartea…” Citiți interviul aici.
Iustinian Turcu, actor: „După ce am terminat clasa a VIII-a, voiam să dau examen de admitere la Liceul de Artă din Galați, la canto. Într-o zi, m-am dus să mă interesez de admitere. Am intrat în liceu și pe o foaie A4, lipită pe peretele din dreapta, scria Admitere arta actorului. Nici nu știam că există așa ceva. Astfel, am ajuns să întreb despre admiterea la actorie, la secretariat. A fost o decizie de câteva secunde, nici nu am realizat prea bine. Până atunci nu văzusem niciodată un spectacol de teatru.” Citiți interviul aici.
Andrei Huțuleac, actor: „Ceea ce numim geniu sau talent este o combinație norocoasă de gene și medii în care te desfășori ca artist. În cazul lui Mozart, geniul era încarnat într-o bună măsură în faptul că se născuse într-o familie muzicală, care a început să-i exploateze de foarte devreme capacitățile. Deci, dacă poate fi înțeleasă rațional, da, genialitatea poate fi mimată, deși nu asta a fost neapărat miza mea în ceea ce privește personajul.” Citiți interviul aici.
Lavinia Pele, actriță: „Mersesem să dau admitere la Foto-video, voiam să devin fotograf sau o chestie de genul ăsta. Nu mai făcusem poze neapărat, pur și simplu am vrut și m-am dus la o sesiune de pregătire, înainte de admitere. Și mi-a zis un domn acolo: Te rog să mergi să dai admitere la Actorie!. Adică el a avut un feeling bun, după cinci cuvinte. Și m-am dus și am dat admitere la Actorie.” Citiți interviul aici.
Ana Bianca Popescu, actriță: „Mi-am zis: Lasă treburile să se întâmple de la sine! Nu vreau să-mi fac niciun plan, pentru că poate nu mi-l fac pe ăla corect. Așa vreau să fac și acum, adică mă bucur că sunt acolo, nominalizată alături de niște actrițe minunate – Ana Ciontea și Antoaneta Zaharia, care îmi este și colegă în spectacol, în Soldățel. Și ce mă bucură este că am lucrat cu Andrei Șerban.” Citiți interviul aici.
Alina Epîngeac, critic: „Am noroc că port ochelari, pentru că pot să văd și ca spectator, și ca, așa cum ați spus, profesionist. Așa că sunt două filtre, întotdeauna. Și de fiecare dată când intru în sala de spectacol mă duc cu sufletul deschis și de-abia aștept să văd ceva bun și se întâmplă ori să plec: Of! Se putea mai bine!, ori să plec plutind până acasă. Mi s-a întâmplat și asta, de câteva ori.” Citiți interviul aici.
Richard Bovnoczki, actor: „Dacă făceam altceva, poate eram bun și în treaba aia. Dar cred că actoria e, cumva, ceea ce trebuia să fac. Cel puțin, ce trebuie să fac până la… niște ani buni. Nu știu dacă asta o să fac până la pensie; dar câțiva ani buni, până reușesc să spun și eu ceva de la mine, știi? Simt că am o poveste, dar deocamdată nu sunt pregătit să o spun. Dar, undeva, zace ceva în sufletul meu – artistic vorbind. Să exprim o poveste, să o pun într-o idee. Și, până atunci, din întâlnirile astea cu regizori adevărați – mai rari, dar adevărați –, te formezi și tu.” Citiți interviul aici.
Puteți citi aici un reportaj de la Gala Premiilor UNITER 2017.
Vedeți aici lista completă a câștigătorilor Premiilor UNITER din acest an.
