de Uniter duminică, 14 septembrie 2008
In memoriam ŞTEFAN IORDACHE
Sunt conştient că noi, actorii,
Trebuie să plătim pentru acest joc permanent
De-a viaţa şi de-a moartea.”
spunea Ştefan Iordache în poemul său „Jocul cu arta”, ştiind că a iubit cu pasiune arta şi viaţa, pătrunzîndu-le tumultul până la a nu lăsa nimic nedescoperit, până la a descoperi adevărul în ultima lui simplitate.
Căci măreţul Ştefan Iordache căuta simplitatea şi se simţea în largul său la Gruiu, unde a găsit cadrul de care avea nevoie.
Avea o febrilă căutare, care îl făcea deseori tăcut şi taciturn, dar dincolo de tăcere mocneau vârtejuri de nelinişti, din care s-au ţesut şi multiplele lui roluri.
Create cu migală, atenţie şi extremă seriozitate, rolurile sale rămân memorabile, aşa cum Ştefan Iordache este şi rămâne un reper, căci numele său face parte din memoria colectivităţii.
Născut la Calafat, Ştefan Iordache a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în anul 1963, cu rolul Arturo Ui din spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht.
După un popas de un an la Teatrul Municipal din Constanţa, Ştefan Iordache devine actorul Teatrului „C.I. Nottara” din Bucureşti, unde cunoaşte consacrarea în roluri memorabile: Nolli din „Henric al IV-lea” de Luigi Pirandello, Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, Actorul şi regele din „Viziuni flamande” de Michel de Ghelderode, Hamlet din „Hamlet” de W. Shakespeare.
Din 1977 este actor al Teatrului Mic Bucureşti şi continuă seria de spectacole şi roluri de referinţă: AA din „Emigranţii” de Slawomir Mrozek, Maestrul şi Jeshua Ha-Nozrî din „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, Richard de Gloucester din „Richard al II-lea” de W. Shakespeare, Humbert Humbert din „Lolita”.
A jucat, de asemenea, la Teatrul „L. S. Bulandra” Bucureşti, Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie, Teatrul Naţional Craiova, Teatrul Naţional Radiofonic, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti, Teatrul Odeon Paris.
Ultimul său rol a fost Prinţul Potemkin din spectacolul „Ecaterina cea mare” de la Teatrul Naţional Bucureşti, spectacol inclus în repertoriul stagiunii 2008/2009.
Ştefan Iordache a fost egal în tumultul său, însă niciodată n-a fost acelaşi în rolurile sale. Poate tocmai de aceea a putut acoperi un spectru atât de larg, de la comedie la tragedie, de la teatru la muzică şi film.
A primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolul din spectacolul „Barrymore”, producţie a Teatrului Naţional Bucureşti, precum şi Premiul pentru întreaga activitate.
Spectacolul „Titus Andronicus”, în care Ştefan Iordache a jucat rolul titular a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol.
Academia Română i-a decernat Premiul Academiei Române pentru Teatru, iar în anul 2000 a primit Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de ofiţer.
Dumnezeu să-l odihnească !
UNITER
