de Uniter joi, 5 septembrie 2024
A fost ca și cum timpul ar fi încremenit. Am rămas suspendați și ne-au trecut prin minte nenumărate amintiri. Chipul, surâsuri, prezența-i desăvârșită care umplea spațiul în care se afla. Pentru că, deși nu ne vedeam zilnic, îl știam mereu aproape, mereu prezent la UNITER.
Nici nu este nevoie să mai amintim de omul de cultură ION CARAMITRU. De înalta ţinută şi moralitate, de personalitatea uriașă care a creat teatru și răsturnat idei și acțiuni culturale eronate… Care a luptat și a reușit să pună bazele unor legi mai bune pentru breaslă…
Ne dăm seama abia acum, din păcate, că poate nu i-am susținut îndeajuns de mult ideile, că poate nu i-am purtat greutățile. Pentru că-l știam unul dintre cei mai puternici și viguroși oameni pe care i-a avut teatrul românesc. Și că era imposibil să nu reușească în lupta cu morile de vânt…
Clar, precis, riguros, cu acțiuni de strateg, nimic nu era de prisos în viața lui.
Da, era unul dintre acei oameni care nu au experimentat nimic din ale fireștii oboseli. Mereu pe scenă, mereu cu pana și privirea pe vreo lege sau normă care putea afecta bunul mers al culturii.
Așa îl simțim acum, după trei ani de când e în odihna lui Dumnezeu.
Și am mai aflat ceva în tot acest timp: că, pe lângă recunoștința și respectul pe care i-l purtăm, îl iubim cu adevărat!
Gândurile noastre se îndreaptă spre soţia lui şi spre copiii lor cărora le dorim putere.
Dumnezeu să-l odihnească!
