de Uniter marţi, 21 iunie 2022
În urma absolvirii cursurilor de regie de la IATC, astăzi UNATC, Andrei Belgrader este repartizat la Teatrul din Constanţa, și are câteva proiecte și în alte teatre din ţară. După numai zece reprezentații ale spectacolului „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, munca sa este interzisă de cenzură, lucru care se repetă și în cazul montărilor pe care le avea în pregătire, cenzurate încă din repetiții.
„Am o veneraţie pentru ceea ce m-au învăţat profesorii mei. Niciunde în lume nu găseşti astfel de dascăli, de talia celor pe care i-am avut eu. Sunt considerat în America unul din cei trei profesori importanţi, dar niciunul nu suntem ca David Esrig şi Radu Penciulescu.” (Andrei Belgrader, într-un interviu coord. de Ileana Lucaciu în Jurnalul.ro, 2009)
Regizorul emigrează în America în anul 1976, prețuind libertatea în artă mai presus de toate. La doi ani după ce se stabilește pe noul continent, montează primul spectacol, „Woyzeck”, la Changing Space din New York. Acestea sunt doar câteva dintre spectacolele sale considerate remarcabile de critica de specialitate din Statele Unite ale Americii: „Ubu-rege”, „Slugă la doi stăpâni”, „Nepotul lui Rameau”, „Cântăreaţa cheală”, „Scaunele”, „Măsură pentru măsură”, „Cum vă place” și „Troilus și Cressida”.
Andrei Belgrader este consemnat în istorie ca un creator remarcabil, mai ales în măsura în care tehnicile sale de lucru și felul în care se raporta la actori sunt descrise drept practici neconvenționale. Colaborarea cu regizorul de origine română este amintită drept o experiență inedită și de neuitat, care a dezvoltat și a scos lucruri neașteptate și spectaculoase din artiștii din distribuțiile sale. Acesta rămâne o influență importantă în carierele unor actori de succes, recunoscuți pe plan mondial, precum John Turturro, Cherry Jones sau Tony Shalhoub.
Curajul cu care îmboldea artiștii pe care îi instruia să se autodepășească și să iasă din zona lor de confort spre descoperiri noi și ieșite din comun, dar și imaginația întrebuințată pentru a contura universuri scenice unice și surprinzătoare – acestea sunt amintirile pe care Andrei Belgrader le lasă în urmă, atât celor cu care a construit spectacole, cât și publicului. John Turturro scrie, cu emoție, despre experiența repetițiilor cu regizorul și profesorul său:
„Cât de mult îmi va lipsi. Și nu sunt singurul. Nu îmi pot închipui că nu voi mai merge în altă aventură imposibilă cu Andrei. Știu că îl voi păstra în mine pentru totdeauna. Felul în care te privea, și te aprecia… Nu trebuia să zică «te iubesc», o știai. Era fără sunet. Din acel punct de vedere, era foarte timid, dar o știai; simțeai credința și încrederea lui, chiar și atunci când nu reușeai. Mereu îți căuta geniul interior. Te făcea să te simți ca și cum, poate, aveai unul.” (John Turturro în Americantheater.org)
Cum l-a impresionat pe Edward Albee
Munca sa a fost prezentată pe scară largă la multe dintre cele mai proeminente teatre regionale ale țării, inclusiv Teatrul American Repertory, Goodman Theatre, Seattle Rep și Yale Repertory Theatre. Două proiecte regizorale celebre la New York au inclus „Final de partidă” al lui Samuel Beckett – cu John Turturro și Elaine Stritch, și „Livada de vișini” al lui Anton Pavlovici Cehov – cu Dianne Wiest, John Turturro și Michael Urie (din Classic Stage Company).
„Nu încerca să fii bun. Nu încerca să fii bun, doar fii.” (Andrei Belgrader, sfat dat actorului american John Turturro, Americantheater.org)
Pentru „Aşteptându-l pe Godot”, în 1982, Colegiul Criticilor din Boston îi acordă Premiul pentru cel mai bun spectacol şi Premiul pentru cea mai bună regie. Cu o predilecție pentru teatrul lui Beckett, Andrei Belgrader este amintit pentru performanțele regizorale care surprindeau întocmai acest spirit al absurdului. În urma unui matineu al spectacolului „Final de partidă”, însuși Edward Albee vine să îl felicite la cabină, declarând, cu satisfacție – „Ai și umor, ai și cruzime, Andrei – le ai pe ambele!”
„Cred că mai e mare nevoie de teatru şi mi-aş dori să vină lumea la teatru în America cu acelaşi entuziasm pe care l-am constatat la spectacolele văzute în România.” (Andrei Belgrader, într-un interviu coord. de Ileana Lucaciu în Jurnalul.ro, 2009)
Creația sa regizorală bogată a străbătut oceanul, de la Off Broadway, la instituții din Norvegia, variate participări la Festivalul de la Edinburgh, sau turnee de răsunet la Londra. De asemenea, a activat ca profesor la opt universități americane, printre care Yale University, Juilliard School și University of Southern California.
Nu doar regizor de teatru, Belgrader și-a dezvoltat cariera profesională și în direcția artei de film și televiziune. A regizat și episoade din seriale TV precum „Monk” și „Intenţii criminale” la NBC, sau „Coach” la ABC. Mai mult, nu s-a oprit la performanțele din culise și din spatele camerei de filmat, apărând ca actor în filme alături de Isabella Rosselini sau John Turturro.
„Dar să mă întorc la cinema. Când am început să lucrez eram speriat de moarte. N-ai timp să gândeşti mult, trebuie să știi ce faci.” (Andrei Belgrader, într-un interviu coord. de Ileana Lucaciu în Jurnalul.ro, 2009)
În 2009 revine în România și montează „Tartuffe” la Teatrul Național București, cu o distribuție impresionantă, cu actorii Horațiu Mălăele, Magda Catone, Alexandru Georgescu, Daniel Badale, Silviu Biriș, Ana Ciontea etc. Premiera a avut loc pe 3 octombrie 2009, însoțită de ilustrația muzicală a lui Nicu Alifantis și scenografia Irinei Solomon.
La 22 februarie 2022, regizorul încetează din viață, la vârsta de aproape 76 de ani. Acesta este amintit și astăzi drept un artist cu o forță de creație ieșită din comun, care a atins performanța în străinătate. În acest an, Andrei Belgrader este omagiat în cadrul Galei UNITER cu Premiul pentru întreaga activitate regie, in memoriam.
