de Andrei Crăciun luni, 11 iulie 2016
UNITER organizează preselecţia pentru „GALA TÂNĂRULUI ACTOR – HOP!”, ediţia a XIX-a, în perioada 20 – 23 iulie 2016 (cu posibilitatea de prelungire, în funcţie de numărul concurenţilor înscrişi), la Teatrul Naţional I. L. Caragiale din Bucureşti, sala Mică.
Domnule Bács Miklós, ce înseamnă pentru dumneavoastră Gala HOP? Ce amintiri vă leagă de ea?
Profesionalism, șansă, început, curaj care învinge teama, „energie animalică” – vorba lui Suzuki, dorința de afirmare. Amintirile mele sunt de fapt anterioare Galei HOP și ele vizează perioada de dinainte de revoluție, când era denumită simplu Gala Tânărului Actor de la Costinești.
Desigur, contextul era altul, dar îmi aduc aminte de senzația pe care o aveai pășind în amfiteatrul arhiplin din Costinești, de serile cu chitară, alături de – pe atunci necunoscutul – Gyuri Pascu, pretendent la statutul de student la actorie, de notorietatea publică pe care mai marii noștri colegi o câștigau într-o seară, de frica și plăcerea ce se puteau citi pe fețele tinerilor actori care jucau în fața unui public atât de numeros și însetat de solidaritate, de coatele date a doua zi pe plajă în momentul în care recunoșteam câte un coleg mai mare, o „vedetă în devenire”, sentimentul că odată cu terminarea facultății și participarea la Gala Tânărului Actor devii parte a unei adunări selecte și oarecum prohibite…
Credeați că veți ajunge directorul artistic al Galei HOP? Aveați astfel de speranțe, de aspirații? Cum ați primit această responsabilitate?
Nu. Aspirațiile mele sunt, probabil, simple, comune și se țes în sensul devenirii mele ca om, fără nicio legătură cu funcții. Strămoșii mei sunt mineri. Sunt mai liniștit și în același timp mai incitat de acel soi de trudă anonimă din bezna sălilor de repetiție, decât de luminile rampei de directorat, fie el și artistic. Am acceptat cu greu această responsabilitate și, deși nu sunt convins nici acum că am făcut o alegere bună, știu că a fost una necesară față de mine însumi.
Care vă sunt planurile pentru următorii trei ani, cât vă veți ocupa de Gală? Ce ați vrea să aduceți nou, să modificați, să păstrați din ce înseamnă Gala acum?
Sunt foarte multe inițiative și proiecte bune pornite în edițiile anterioare ale Galei pe care cu siguranță le voi păstra și voi încerca să le continui. Pe de altă parte, mi-aș dori ca Gala să devină un fel de concurs profesionist pentru tinerii actori. Un atelier de creație în care să putem învăța unul de la celălalt. Un loc în care să putem formula întrebări vizavi de meserie și de noi înșine. Cu probe care nu sunt întotdeauna pentru un public neavizat, dar care să ofere posibilitatea unor dezbateri cu adevărat profesionale. În care tânărul actor să accepte propria sa vulnerabilitate, ba chiar să o considere un atu, fără să fie nevoit să o simtă ca pe o veșnică damnare.
Desigur, scopul central rămâne inserția în viața teatrală, adică mai pe românește semnarea unui contract, dar din propria experiență știu că rezultatul nu vine niciodată când te străduiești pentru el. El este precum starea emoțională, apare ca urmare a unei mișcări. Dacă Gala reușește să devină un spațiu al unui concurs profesionist sunt convins că se vor găsi și doritori de achiziții actoricești…Valoarea naște cererea și nu invers! Totodată îmi doresc foarte mult să pot deschide Gala către public, ceea ce anul acesta nu am reușit, dar nu renunț la acest deziderat. Dacă vorbim de promovare, vizibilitate, recunoaștere, nimic nu este mai profitabil pentru tânărul actor decât un public numeros…
Care credeți că este rolul Galei HOP în teatrul românesc de astăzi?
De a oferi un spațiu de profesionalizare și promovare a tinerilor artiști. De a facilita nașterea proiectelor teatrale, fie ele instituționale sau independente, de a da șansa unor întâlniri care să nască nevoia unor coagulări de direcții artistice. Cred că trebuie să devină mai mult decât o simplă bursă de actori…
Ce ați vrea să știe tinerii actori înainte să se înscrie la preselecție? Ce mesaj aveți pentru ei?
Că aceia care fac parte din juriu și întregul staff al festivalului se află acolo pentru ei și nu invers. Că deși se jurizează, de fapt se face o ierarhie a momentului și nu a eternității. Că scopul nu este să ne învingem unul pe altul, ci să învingem obstacolele care stau în calea propriei deveniri. Că a intra într-o competiție nu înseamnă numai dorința de a ieși învingător ci și plăcerea de a participa la ea, oportunitatea de a învăța ceva de la celălalt, imensa bucurie pricinuită de sentimentul de fair-play, sentiment atât de necesar în cariera de actor! Că fragilitatea, vulnerabilitatea asumată, este terenul adevăratelor creații. Că numai asumându-te poți fi puternic și autentic.
Studenților dumneavoastră de la Cluj cum le-ați vorbit despre Gala HOP? Cum i-ați îndemnat să participe?
Nu le-am prea vorbit și nu i-am îndemnat prea tare să participe. Eram într-o situație neplăcută făcând parte din juriu, aveam impresia că îndemnându-i de fapt le dau speranțe, lucru pe care l-am menționat imediat la numirea mea ca director și care, iată, azi ne obligă la retractări….
Ce i-ați transmite tânărului actor Bács Miklós, dacă acesta tocmai ar fi terminat facultatea vara asta?
Vrei să fugi sau să lupți?
Cum ați ajuns la actuala componență a juriului de preselecție?
Cu greu. A trebuit – din motive care nu au depins de mine – să schimbăm componența juriului inițial. Lucru deloc comod pentru fanaticul rigurozității și corectitudinii din mine. Dar nici în cazul celui de al doilea juriu nu am făcut rabat de la principiile care m-au făcut să accept conducerea Galei HOP. Singurul meu criteriu pentru alcătuirea juriului a fost cel profesional. În primul rând m-am gândit că este nevoie de un juriu în care membrii să fi avut experiență ca actori profesioniști, experiență fără de care nu poți înțelege pe deplin un actor, iar în al doilea rând să aibă și o „a doua specializare”.
Cred cu tărie că Teatrul se poate sluji din multe direcții, iar aspirația mea ca pedagog este formarea unor Oameni de Teatru care își găsesc locul în această mare și sofisticată mașinărie, nu în funcție de ce și-au plănuit la admitere, când încă nu știau exact ce înseamnă actoria, ci în funcție de autenticitatea lor artistică. Așa se face că, deși în juriu pare să fie o scriitoare, o cântăreață, o dansatoare, un regizor, cu toții sunt de fapt actori. Actanți… Sunt ca șefii de orchestră care nu pot practica această meserie fără să fi fost la bază instrumentiști.
Puteți să ne spuneți, deja, cine va juriza la Costinești?
De-ar fi așa ușor…
„Deși se jurizează, de fapt se face o ierarhie a momentului, și nu a eternității.”
Bács Miklós, director artistic al Galei HOP
