de Uniter miercuri, 25 mai 2016
un interviu de Alina Vîlcan
Ce înseamnă pentru dumneavoastră Premiul de Excelenţă acordat de UNITER în acest an?
Nu prea găsesc cuvinte care să exprime câtă bucurie şi onoare reprezintă pentru mine acest Premiu de Excelenţă pe care Senatul UNITER mi l-a acordat anul acesta. Cu atât mai mult cu cât măsor dimensiunile extraordinarului eveniment, atât de important şi de prestigios pentru viaţa teatrală şi artistică.
Cum vedeaţi dansul la 14 ani, pe când îl descopereaţi, şi cum îl vedeţi azi – la maturitate? Ce s-a schimbat?
Continui să consider Dansul (cu majusculă!) ca fiind acelaşi vis pentru care am nevoie de aceleaşi aripi…
Dintre toate oraşele lumii în care v-a purtat dansul dumneavoastră, este unul care vă este mai drag, pe care îl asociaţi cu succesul sau care are un farmec aparte pentru dumneavoastră?
Este ca şi cum l-aţi întreba pe Romeo care dintre clipele pe care le petrece cu Julieta ar fi cea mai fericită! Atunci când iubeşti ai o concepţie a geografiei diferită de cea a hărţilor din sălile de clasă; şi o percepţie a timpului cu totul alta şi altfel decât cea a orologiilor şi a calendarului.
Aţi avut, la început de drum, mentori sau oameni de la care aţi învăţat?
Da, aş cita-o în primul rând pe Miriam Răducanu.
Vă amintiţi un sfat primit de la Miriam Răducanu?
Când mă întrebam dacă să plec sau nu la Moscova, unde eram trimis pentru specializare în ale dansului academic, Miriam, cu toate că eram amândoi în plin succes cu „Nocturnele”, iar aceasta însemna bineînţeles să le întrerupem, mi-a spus imediat cât se poate de clar şi de răspicat: „Du-te! Nici nu sta pe gânduri! Învaţă carte, băiatule!”
La rândul dumneavoastră, ce i-aţi spune unui dansator tânăr, la început de drum?
Curaj!
Cum vă amintiţi azi de perioada în care studiaţi la Teatrul Bolshoi din Moscova?
Ca pe o trecere de partea celaltă a unei oglinzi … mate!
Dintre toate numele celebre cu care aţi colaborat de-a lungul timpului, de care sunteţi mai ataşat?
Miriam Răducanu, fără doar şi poate!
Ce consideraţi că nu trebuie să-i lipsească unui artist pentru a construi un stil, pentru a se impune ca un nume de neuitat?
Originalitatea. Sinceritatea. Precum şi îndrăzneala de a rămâne tu însuţi în pofida greutăţilor, a diferitelor piedici şi obstacole sau, şi mai important, în ciuda cântecului de sirene.
Cum trăiţi azi, în viaţa de zi cu zi?
De pe o zi pe alta. În fiecare din ele o iau de la zero.
Lucraţi mult cu tineri. Ce apreciaţi cel mai mult la tânăra generaţie şi ce i-aţi reproşa? Există un secret pentru a face aşa frumoasă o întâlnire între generaţii?
Tinerii reprezintă viitorul. Viitorul îl apreciezi pentru faptul că „acolo” totul pare posibil. Ceea ce, în schimb, i-ai putea reproşa viitorului ar fi faptul că este incert.
Când am început drumul meu de coregraf mi-a fost dat să lucrez multă vreme cu oameni mai în vârstă decât mine. Ba să-i şi dirijez. Da, lucrez cu tineri si cu foarte tineri. La Paris am lucrat chiar cu copii de grădiniţă. În toate aceste cazuri nu mă gândesc că lucrez cu elevi, fie ei copii, tineri sau bătrâni. Ci cu artişti.
Mulţi dintre noi am descoperit dansul pe scenele teatrelor odată cu spectacolele dumneavoastră, căutând apoi şi alte spectacole de dans în festivaluri sau în călătorii. Şi, totuşi, cel mai probabil nu aceasta este marea satisfacţie a carierei dumneavoastră. Care este marea satisfactie a dumneavoastră azi, după tot ce aţi realizat?
Exact aceea exprimată în fraza cu care v-aţi început întrebarea.
Cât timp vă ocupă astăzi festivalurile şi concursurile? Aveţi un festival preferat, la care aşteptaţi mereu să vă întoarceţi? De ce acela?
La festivaluri, mă bucură în primul rând faptul că reprezintă prilejuri de spectacole şi întâlniri privilegiate cu un public mai numeros şi mai diferit decât de obicei. Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti este, ca şi Festivalul Internaţional de la Sibiu, un eveniment de nivel foarte ridicat, condus cu inteligenţă şi talent. Recent, „Folia, Shakespeare and Co”, spectacolul trupei „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”, a făcut parte dintr-un eveniment asemănător: Festivalul Shakespeare, de la Craiova. M-aş tot întoarce la astfel de sărbători ale Artei.
În ce aţi crezut mereu şi în ce continuaţi să credeţi?
În Îngeri…
