de Florina Tecuceanu joi, 11 februarie 2016
Cu puţin timp înaintea spectacolului „Artiştii pentru artişti“, pe care UNITER îl organizează în fiecare primăvară, în beneficiul artiştilor vârstnici aflaţi în dificultate, site-ul uniter.ro vă prezintă o serie de interviuri cu actori, regizori, scenografi, oameni din breaslă, pe o temă importantă: modelele (în viaţă şi în carieră).
Florina Tecuceanu: Aţi participat la Gala “Artiştii pentru Artişti” organizată de UNITER. Ce anume v-a motivat să acceptaţi invitaţia?
Emilia Popescu: “Artiştii pentru artişti” este o gală care onorează. Am participat cu multă emoţie, deoarece am cântat o melodie a Margaretei Pâslaru, deci o postură inedită, dar şi pentru că eram într-o companie atât de selectă. Este o idee extraordinară şi firească, zic eu, să faci un spectacol, un disc, orice ar putea aduce câştiguri folositoare celor aflaţi în nevoie. Desigur, mi-a făcut mare plăcere să aflu că discul nostru, ”Actorii cântă”, s-a vândut bine şi că am putut ajuta un pic şi noi.
De unde ar trebui să îşi aleagă reperele tinerii absolvenţi de Teatru astăzi?
Sinceră să fiu, uneori stau şi mă întreb dacă au vreun reper proaspeţii absolvenţi de Teatru. Nefamiliarizaţi deloc cu marii noştri actori, uneori necunoscându-i nici pe cei care încă sunt în viaţă, singura lor dorinţă e să-şi instaureze propriul regim de dominaţie. E un clişeu conflictul între generaţii, dar uneori, în mod artificial şi prin manipulare, el există. Eu am avut noroc. Am cunoscut tineri excepţionali, inteligenţi, cultivaţi, respectuoşi. Îi iubesc. Mă motivează. Dacă aflaţi care sunt reperele unor tineri actori, vă rog să-mi daţi de ştire. Sunt curioasă. De-adevăratelea!
Pe dumneavoastră cine v-a inspirat? Cine v-a ajutat cel mai mult?
Adolescenţa mi-a fost marcată de Teatrul Bulandra, Teatrul Mic, ale căror spectacole m-au făcut să visez că poate într-o zi, voi fi şi eu acolo pe scenă. De la Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuţă, Gina Patrichi, Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Moţu Pittiş şi toţi, toţi… Ştefan Iordache… până la spectacolele minunate de la Teatrul Studenţesc Casandra. Asta era lumea mea. Ţinta mea. Sincer, nici acum nu-mi vine să cred c-am reuşit.
Zilele trecute a fost sărbătorit Florin Piersic, la 80 de ani. Aţi făcut alături de acest mare artist un rol memorabil. Pentru că suntem încă aproape de aniversarea acestuia, vă întreb ce a însemnat pentru dumneavoastră rolul din “Străini în noapte” şi colaborarea cu un artist atât de iubit de români?
Rolul din “Străini în noapte” mi-a adus o notorietate extraordinară. Florin Piersic este un fenomen şi timp de patru ani am umblat prin toată ţara, fiind fascinată de felul cum receptează publicul această piesă. Aplauzele de la final erau şi pentru actori, dar şi pentru că oamenii au participat la o poveste atât de emoţionantă.
Un alt actor alături de care aţi avut apariţii constante, de-a lungul timpului, este Ştefan Bănică. Pentru publicul tânăr, aţi putea să amintiţi acele roluri în teatru şi la TV alături de Ştefan?
Cu Ştefan Bănică împlinesc 26 de ani de prietenie artistică şi nu numai. E ceva, nu? Am jucat mult în televiziune, dar nu destul, şi mult prea puţin în teatru. “Deşteptarea primăverii”, la Teatrul Bulandra, în 1991, “Poveste de iarnă”, tot la Bulandra. Cam puţin în 12 ani… La Comedie, “A douăsprezecea noapte” ,”Cui-i e frică de Virginia Woolf?”, iar acum, “La Pulce”, în regia lui Horaţiu Mălăele. Am ratat nişte roluri. În teatru, timpul contează foarte mult. Cel puţin pentru mine. Nu mai pot juca acum ce trebuia jucat în urmă cu 20 de ani. Aşa a fost soarta.
Dintre regizorii cu care aţi colaborat, care au fost cei mai aproape de dumneavoastră ca stil de lucru?
Am lucrat cu regizorii noştri cei mai importanţi şi mă consider o norocoasă. L-am cunoscut pe marele Valeriu Moisescu în şcoală, am început în Bulandra cu domnul Ciulei, apoi cu Ducu Darie… Pe atunci mi se părea că aşa va fi mereu. Noi, tânăra trupă de la Bulandra, să ducem mai departe spiritul teatrului, legaţi de liderul regizor Ducu Darie… Credeam că nu există nimic care să strice acea armonie şi perfecţiune a familiei de atunci. Din păcate, n-a fost aşa. Nu ştiu de ce. Pe urmă am lucrat cu Cătălina Buzoianu, care a pariat aşa frumos pe mine, cu rolul din “Marlene”!
De fapt, despre asta este vorba în meseria noastră. Regizorul să vadă în tine ceea ce nici tu însăţi nu ştii că poţi. Pe urmă Toca, apoi Gelu Colceag, profesor şi regizor. Cu Sandu Dabija am lucrat prin anii ‘90, acum însă aş fi mai pregătită. Cu Cornel Todea în televiziune… La Naţional am lucrat cu Claudiu Goga “Jocul ielelor” – un regizor care ştie să lucreze cu actorul. Cu Claudiu am facut şi “Pescăruşul” – Arkadina, personajul dorit de orice actriţă la vârsta maturităţii. M-am înţeles bine cu toţi regizorii, de la fiecare am învăţat şi le sunt recunoscătoare.
Părinţii dumneavoastră sunt artişti. În ce măsură alegerea de a da la Teatru a fost influenţată de aceştia? Dar dumneavoastră cum aţi influenţat alegerile fiicei dumneavoastră?
Tatăl meu, Emil Popescu, actor la Operetă, mama balerină şi apoi coregraf, mi-au oferit o viaţă trăită în teatru. Am făcut muzică, pian, aşa că parcursul meu a fost firesc. Dacă n-ar fi fost teatru, ar fi fost muzică. Tot aşa şi fiica mea, Maria, a crescut într-o casă de artişti, doar că ea a urmat Artele Plastice. I-am dezvoltat pasiunea pentru desen şi a mers mai departe cu pictura, grafica, iar acum studiază Moda, la Unarte.
Care sunt cele mai grele alegeri pentru un actor?
Cel mai greu este să refuzi un rol. Din diverse motive.
De ce vă este teamă cel mai tare când “trăiţi” un personaj nou?
Când ai un personaj nou, mai întâi ţi-e frică să nu se nască prematur, adică să nu se fi conturat îndeajuns până la momentul premierei. Apoi, te temi de cum îl va primi publicul. Rolul creşte odată cu tine. Cu fiecare reprezentaţie, el se maturizează. Acesta e miracolul meseriei noastre. Mereu la fel, şi totuşi atât de diferit! Unicitatea fiecărui spectacol este însăşi fiinţa noastră, care e altfel în fiecare zi. Şi publicul e altul de fiecare dată.
Ce proiecte aşteaptă să le daţi curs în 2016?
Sper să fie bun 2016. La Smart FM am o emisiune cu Rodica Mandache, în fiecare vineri. Îmi face enormă plăcere să revin în radio. În teatru am să vă răspund peste ceva timp, atunci când proiectele vor fi aproape de final.
DACĂ VREI SĂ AJUȚI!
MODALITĂŢILE DE PARTICIPARE A DONATORILOR FINANCIARI LA CAMPANIA „ARTIŞTII PENTRU ARTIŞTI” SUNT:
Sponsorizări dedicate Campaniei
Donaţii în contul Campaniei
formularul de 2 % din venitul global
cumpărarea de bilete (donaţii medii sau mici) pentru vizionarea spectacolului de caritate organizat în fiecare an ca punct central al campaniei, în jurul datei de 27 martie.
Contul Campaniei „Artiştii pentru artişti
Fondul de Solidaritate Teatrală
cod IBAN RO40RZBR0000060007801286
deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Piaţa Amzei
Mai multe detalii despre Campania „Artiştii pentru artişti“, aici.
