de Florina Tecuceanu sâmbătă, 29 august 2015
A absolvit în 2011, la clasa Florin Zamfirescu, Facultatea de Teatru, secţia “Arta Actorului”, UNATC. Doi ani mai târziu, a terminat masteratul în cadrul aceleiaşi universităţi, sub îndrumarea lui Gelu Colceag şi a Taniei Filip.
INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort.
Cu ce text te-ai prezentat la preselecţie?
Răzvan Krem Alexe: M-am prezentat cu un manifest scris de Tristan Tzara, în 1920, „Cum am devenit fermecător, simpatic şi delicios“. Numărul de la preselecţie a inclus şi o a doua parte, de improvizaţie, despre care nu aş spune mai multe, căci intenţionez să repet figura şi la Costineşti.
Ai mai fost şi în anii trecuţi la HOP?
Nu, nu am mai participat la Gala HOP până acum. Anul acesta s-au înscris actori care au absolvit facultatea începând cu promoţia 2011 – deci ultima-mi şansă de participare! Mă bucur că am fost selecţionat pentru a trăi „pe viu“ poveştile despre HOP.
Ai avut emoţii la preselecţie?
M-a copleşit un soi de emoţie acută, izvorâtă din nesiguranţă. Când mi-au strigat numele, am avut un moment de ezitare. N-am mai vrut să urc pe scenă. Stupid, pueril! Nu eram sigur pe text, pe mesaj, pe mine întru totul… Nu m-am simţit 110% pregătit, întrucât în perioada respectivă repetam alternativ, la două spectacole, la Teatrul „George Bacovia” din Bacău. Am încercat, în puţinul timp liber rămas, să includ şi momente de pregătire pentru preselecţie. Într-un fel, am izbutit. Dar am fost foarte emoţionat, recunosc. Până la urmă însă, dacă nu ai emoţii, nu transmiţi emoţii. Iar restul… e plăcere.
Ce ţi-a spus juriul şi cum ţi s-au părut opiniile referitoare la prestaţia ta?
Nu am primit un feedback concret, dar cred că zâmbetele juraţilor au reprezentat confirmarea că numărul a fost în regulă.
În ce spectacole ai jucat? Ce roluri ai interpretat până acum? Există unul care îţi place în mod deosebit?
În prezent îl interpretez pe Lucenţio în „Îmblânzirea Scorpiei”, la Teatrul Bacovia, Bacău, spectacol ce poartă semnătura regizorală a Ancăi Sigartău. Toamna trecută am fost Ralph, în “Crystal”, regia Ştefana Samfira. Momentan… atât. Am fost concentrat pe activitatea muzicală în ultimii ani, motiv pentru care nu prea am jucat. Sunt pregătit să revin pe „sfânta scândură”, căci mi-a lipsit nespus de mult.
În timpul facultăţii am trecut prin numeroase proiecte, unde am dat viaţă unor personaje ca Larry („Closer”), Victor Velasco („Desculţ în parc”), Tibi („graffiti.drimz”), Muscă („Povestiri despre nebunia noastră”), Maestrul de ceremonii („Chicago”), Richard al III-lea, Astrov ş.a. M-am ataşat de toate în mod egal, în încercarea-mi de a le desluşi fiinţa şi sistemul de gândire.
Care sunt actorii români pe care îi admiri?
Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, Coca Bloos, Florin Zamfirescu, Nicoleta Lefter, Vlad Ivanov… sunt mulţi de enumerat. Dar cei pe care îi stimez, iubesc şi respect cel mai mult, sunt colegii de facultate, pe care i-am avut alături vreme de cinci ani mirifici; sunt colegi şi colege cu care mă mândresc oriunde, oricând, oricum!
Ce actor străin îţi place şi în ce film te-a impresionat în mod deosebit?
Mi s-a părut excelent rolul de compoziţie creionat de Eddie Redmayne, pentru întruchiparea lui Stephen Hawking, în „The Theory of Everything”. Altfel, admir teribil vulnerabilitatea lui Adrien Brody (în „Detachment”, „The Pianist” etc).
De ce te-ai făcut actor?
Din generozitate, presupun. Pentru a-i bucura, a-i întrista, a-i pune pe gânduri şi a-i rupe de grijile cotidiene pe ceilalţi. M-am urcat prima dată pe scenă în clasa a II-a şi am refuzat să mai cobor de atunci…
Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste 10?
Pentru următorul deceniu, mi-am propus să joc cât mai mult pe scena teatrelor din ţară şi să lansez acel album sincer şi matur. Totodată, sunt curios dacă peste 6 ani ne vom cununa cum am promis; între timp, visez la un rol de protagonist într-un lungmetraj. Restul e mâna Fortunei…
Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi de facultate?
Prima întâlnire a avut loc în sala Ileana Berlogea din UNATC. Îmi amintesc expresiile noilor colegi, entuziasmaţi de necunoscut, zâmbetele profesorilor care ne-au format ulterior şi pe domnul Zamfirescu, situat în capăt-stânga, care ne ilustra sistemul stanislavskian de lucru; printre altele, ne-a vorbit şi despre cum NU întinzi tu mâna să saluţi un profesor sau un om în etate… e vice versa. Memorabil.
O amintire din anii de facultate?…
Anul I, semestrul II. Examen Cehov, “Pescăruşul”, actul IV, scena Nina-Treplev. Colega ce o interpreta pe Nina se afla între cele două uşi ale sălii, aşteptând „cue-ul” de intrare după monologul lui Treplev. Anterior monologului, Treplev trece printr-o mică sesiune de creaţie. La mine a durat 15 minute.
Am scris o strofă în timp real, trecând prin toate stările specifice unui proces de creaţie. A urmat apoi monologul şi intrarea Ninei. Doar că trecuseră deja 20 de minute, atmosfera era aproape irespirabilă din cauza căldurii iar colega-mi mai avea puţin şi leşina, aşteptând intrarea într-un spaţiu foarte îngust. Se mai întâmplă când treci printr-un monolog interior despre „forme noi”…
Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?
Dincolo de toate bucuriile şi satisfacţiile spirituale pe care ţi le oferă profesia de actor, domeniul este unul extrem de competitiv. Mi se pare important să-ţi păstrezi curată pasiunea, în încercarea de a duce la bun sfârşit ceea ce ai de făcut. O poţi lua razna foarte uşor, uneori e nevoie de nervi de “adamantium” pentru a supravieţui, mental cel puţin.
Ai de făcut vreun reproş profesorilor din aceşti ani de şcoală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe?
Mă consider norocos fiindcă am fost instruit de dascăli implicaţi, în facultate. Singurele reproşuri pe care le-aş face ar fi în ce priveşte activitatea mea de student. Am mai greşit ici, colo şi trăiesc anumite regrete acum. Am avut micile momente de rebeliune ce vizau sistemul unatc-ist, iar asta m-a inspirat să scriu un cântec dedicat facultăţii, cu bune, cu rele: „UNATC, UNATC // te rog pe creier spală-ne // Că suntem artişti // boemi şi trişti // Roboţi convinşi // dar neînvinşi…”. Am înţeles mai târziu ce încercau profesorii să-mi explice, când mă revoltam ca un adolescent neînţeles.
Ce rol ţi-ar plăcea să ţi se ofere în viitorul apropiat?
Mi-e dor de un Cehov. Visez la un Lopahin; un Platonov. Sau un bufon din galeria Shakespeare. Bufonul regelui Lear. Sau Tocilă. Sau, de ce nu, Don Juan-ul lui Max Frisch… mmm…delicios… M-am hotărât, servesc o dublă partitură cărnoasă din meniul „Tragedie”, la pachet, rogu-vă!
Dacă s-ar fi acordat note la preselecţia HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?
Note? Bleah! „Se poate mai bine, revino la toamnă!”
Foto: Andrei Gîndac
În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.
Anul acesta, cei 27 de tineri concurenţi aspiranţi, la Costineşti, la titlul de „Cel mai bun tânăr actor” vor fi priviţi şi notaţi de: actorul, muzicianul şi compozitorul Tudor Chirilă, regizorul şi scenaristul Radu Jude, actriţa şi directorul Teatrului Evreiesc de Stat Maia Morgenstern, scenografa Iuliana Vîlsan şi cântăreaţa şi profesoara de jazz Luiza Zan.
8 – 11 septembrie. Vox Maris Grand Resort Costineşti. Director artistic: Radu Afrim.
