de Florina Tecuceanu miercuri, 5 august 2015
Cu ce text ai venit la selecţia pentru Gala HOP?
Simona Maican: M-am prezentat cu un text inspirat de interviul publicat în limba franceză, în 1927, în revista de avangardă „Integral”, acordat de Tristan Tzara prietenului său, Ilarie Voronca.
Ai mai fost şi în anii anteriori la HOP?
Da, am fost şi anul trecut, însă nu am trecut de preselecţie. Din fericire, a avut cine să mă scoată din apele tulburi în care mă afundasem cu a ei bună-la-toate replică: „N-a fost să fie, mamă…”.
Ai avut emoţii la preselecţie?
Sindromul pre-HOP-ic m-a plimbat de la emoţiile caracteristice unui concurs, de la discuţiile interminabile cu cei de la sunet (de frică să nu-mi încurce muzica), până la a fi pe punctul de a pleca înainte de probă fără să dau vreo explicaţie.
Cum ţi s-au părut opiniile membrilor juriului, în ceea ce priveşte la prestaţia ta?
Opiniile juriului s-au tradus în mai puţine cuvinte şi mai multe râsete, iar indicaţia pe care am primit-o a fost să mai lucrez la structura momentului, lucru pe care îl voi pune la punct până la Gală.
În ce spectacole ai jucat până acum? Există un rol care îţi place în mod deosebit?
În facultate am interpretat roluri precum Solange din “Cameristele” de Jean Genet, Agave din “Bacantele” de Euripide şi Gabriela din “9 grade la Paris” de Peter Kerek, toate trei în regia Biancăi Stânea.
Am fost Nicki din musicalul “Sweet Charity” de Neil Simon, Evelyn Page din „Părinţi şi copii” (dramatizare după romanul „Peyton Place” de Grace Metalious), Tartaglia în spectacolul de commedia dell’arte „1642”, Olga din „Trei surori” de A.P.Cehov, Lady Margaret din “Richard al III lea” în „Studiu Shakespeare” după W. Shakespeare, Camerista din “Sganarelle” de Moliere în regia lui Dragoş Galgoţiu.
Momentan joc în musicalul „Cele două orfeline” în regia lui George Ivaşcu. Un proiect la care mi-a plăcut foarte mult să lucrez a fost „25 de secunde”, un spectacol coregrafic în regia lui Noemi Lazici, după un text de Ana Cucu Popescu, coregrafia Raul Hotcaş, pe care l-am jucat în Fabrica Flacăra din Cluj.
De ce te-ai făcut actriţă?
Mi-am ales meseria de actor pentru că am responsabilitatea faţă de o persoană foarte dragă, să trăiesc o viaţă dublă.
Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste 10?
Peste zece ani nu mă visez, ci mă văd aşezată confortabil în fotoliul cafenelei unui hotel, cu un cappuccino neatins pe masă, răspunzând cu naturaleţe întrebărilor unui reporter, referitoare la impactul pe care îl are asupra carierei si vieţii mele personale faptul că s-a scris scenariul pentru un film biografic bazat pe viaţa mea (furtunoasă). Peste cinci ani mă văd ciocănind la uşile scenariştilor, în încercarea de a le explica cât de ofertant ar fi un film bazat pe viaţa mea furtunoasă.
Îţi aminteşti cum a fost prima zi de facultate?
Eram atât de emoţionată şi recunoscătoare că mă aflam acolo încât tot ce îmi amintesc e imaginea blurată a colegilor mei care ascultau într-o linişte sfântă prologul următorilor trei ani: “Va fi foarte greu, veţi avea un program de sportivi, veţi renunţa la multe lucruri, mulţi dintre voi nu vor face faţă şi vor pleca…”. Fiecare dintre noi se simţea invincibil şi nemuritor, neînţelegând niciunul ce ni se spunea.
O amintire semnificativă din anii de facultate?…
În anul întâi, pe 27 martie, ne-a fost citit pentru prima dată mesajul de Ziua Mondială a Teatrului. Stăteam turceşte pe podea alături de colegii mei şi de alţii care terminaseră în generaţiile anterioare şi pe măsură ce Miklós Bács citea, mă simţeam din ce în ce mai mică şi mai nesemnificativă.
Felul profesorului meu de a crea o atmosferă de unitate între generaţiile sale, ideea că nu suntem singuri decât dacă alegem să fim, toate astea îmi provocau un sentiment de sfârşire care mă năucea şi mă exaspera. Acel sentiment mă bântuie ori de câte ori mă gândesc la anii de facultate.
Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?
Obedienţa. Perseverenţa de a-ţi găsi în fiecare dimineaţă o nouă motivaţie pentru care merită să continui.
Ai de făcut vreun reproş profesorilor din aceşti ani de şcoală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe?
Reproşurile le fac pe loc, nu obişnuiesc să plec cu ele acasă. Cât despre sistem… se spun atâtea lucruri şi se pun atât de puţine în practică. Nu aş schimba nimic, dacă a funcţionat pentru atâţia actori, de ce nu ar funcţiona şi de acum înainte? Într-adevăr, anevoios şi cu multe HOP-uri, dar lucrurile frumoase nu vin niciodată gratuit.
Ce rol ţi-ar plăcea să ţi se ofere în viitorul apropiat?
În viitor, mi-ar plăcea să reuşesc să fac o bijuterie din fiecare rol cu care mă voi întâlni.
Care sunt actorii români pe care îi admiri?
Îi admir pe Bogdan Zsolt, Enikö Gyorgyjakab, Oana Pellea.
Care aste actorul străin preferat şi în ce film ţi-a plăcut foarte mult?
Meryl Streep pentru că Julianne Moore şi Julianne Moore pentru că Meryl Streep.
Dacă s-ar fi dat note la selecţia HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?
Nota Re (petă-ţi textul până la Gală :)!
**************************************************************************
În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim (directorul artistic al galei), Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon. Gala este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort Costineşti.
Fotografii: Andrei Gîndac
