de Florina Tecuceanu marţi, 4 august 2015
INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Alina Petrică (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti) a fost admisă la secțiunea Individual și va participa la ediţia a XVIII-a a Galei Tânărului Actor al cărei director artistic este regizorul Radu Afrim. Evenimentul se va desfăşura la Costineşti în perioada 8 -11 septembrie 2015.
Un scurt CV: când ai absolvit? Unde? (oraș, facultate, clasa profesorului…).
Alina Petrică: Am absolvit la clasa domnului profesor Doru Ana, la U.N.A.T.C. Facultatea de Teatru, secția Actorie, București, în anul 2012… adică… ieri. Sau aproape azi-dimineață… pentru că între timp am terminat și masteratul, tot acolo, la clasa domnului profesor Gelu Colceag și a doamnei profesoare Tania Filip și a trecut un an de când am absolvit masteratul… și nu știu unde și când a trecut timpul… dar știu sigur cum a trecut.
Cu ce text ai venit la selecția HOP?
Cu „Sânii lui Tiresias“ de Guillaume Apollinaire. Ăsta e textul, dar momentul l-am inspirat după o pictură „dada“ a lui Marcel Iancu, „Pisicile“.
Ai avut emoții la selecția HOP de la TNB?
Nu prea… dar îmi doresc de mult să am experiența HOP. Niciodată până anul ăsta nu mi s-au aliniat planetele. Vara asta, în schimb, am zis „gata, trebuie să trec și eu Hop-ul o dată“!
Ce ți-a spus juriul și cum ți s-au părut opiniile lui, referitoare la prestația ta? Ai încercat/vei încerca să le pui în practică până la Gala din septembrie?
Nu mi-au spus nimic, dar le-am reținut zâmbetele și o să încerc să le păstrez pentru Hop.
În ce piese ai jucat/joci în prezent? Ce roluri ai interpretat până acum? Există unul care îți place în mod deosebit?
Sunt Anita în „West Side Story”, al lui Răzvan Mazilu, portoricancă pe care o iubesc nespus. Lucrul la acest rol mi-a împins cu mult limitele în ceea ce privește dansul și cântatul…
Sunt Becky în „Tom Sawyer“ al lui Horia Suru, la Teatrul Excelsior… Din toamnă o să fiu „o gagică” într-un spectacol conceput de Răzvan Mazilu… La Teatrelli… nu spun prea multe… ca să păstrez misterul. Dar va fi super show.
Și tot din toamnă, la Teatrul Foarte Mic o să mi se împlinească un vis, o să o joc pe Aglaja, adaptată și dramatizată de mine, după cele două romane ale Aglajei Veteranyi și regizată de Ștefan Lupu. E un spectacol de suflet, la care am muncit cu o echipă de actori foarte faini și pe care sunt nerăbdătoare să îl joc.
Care sunt actorii români pe care îi admiri?
De fiecare dată când o văd pe Ofelia Popii pe scenă, rămân cu ceva… La fel se întâmplă și când îl văd pe Bogdan Zsolt. O altă colegă tânără pe care o îndrăgesc este Alexandra Fasolă.
Ce actriță/actor străin îți plac? De ce? (în ce film te-au impresionat în mod deosebit?)
Am revăzut-o de curând pe Giulietta Masina, în „La Strada“ lui Fellini și aș revedea-o oricând. Îmi place nespus de Helen Mirren în „The Cook, the Thief, His Wife & Her Lover“ al lui Greenaway, filmul este unul dintre preferatele mele. Helena Bonham Carter îmi place oricând, în orice aș vedea-o. Și am refăcut o pasiune pentru Kevin Spacey, după „House of cards“. Dar lista nu se poate opri aici… sunt prea mulți și prea buni…
De ce te-ai făcut actriță?
A început ca o dorință a unui copil care voia să fugă de realitate și voia să se joace încontinuu… până când a devenit ușor, ușor un stil de viață și o nevoie pe care încă nu am reușit să o pot înlocui cu altceva. Și nici nu am încercat prea tare, pentru că sunt la început de drum și vreau să joc și să cresc prin arta asta, atât profesional, cât și spiritual.
Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste zece?
Pe scenă, cu proiecte care să mă consacreze. Îmi doresc să cunosc și să lucrez cu regizori, cu actori de la care să învăț și să cunosc lumea. Îmi doresc roluri care te fac să mergi acasă plângând, să pot lăsa un gând unui om care mă vede, să pot emoționa.
Îți mai amintesti cum a fost prima zi de facultate?
Țin minte câteva fețe și țin minte bucuria cu care am început facultatea. Aveam senzația că lumea e a mea și că de acum o să fiu cineva, credeam că, gata, sunt actriță, „mamă vino să mă vezi!”… mi-a trecut după primele două luni de lucru.
O amintire semnificativă din anii de facultate (ceva care te-a impresionat plăcut sau neplăcut?)
Îmi aduc aminte cu drag de nopțile în care lucram cu colegii de la regie și în care dormeam în școală. Lucram până când se lumina și o făceam cu o bucurie imensă. O amintire neplăcută ar fi când am chemat salvarea la școală după ce corpul meu m-a implorat să iau o pauză, măcar una de masă.
Ce ți se pare cel mai greu în această profesie?
Să rămâi tu. Un simplu om care a ales dintr-un motiv sau altul să se joace de-a alții. Dar atunci când se stinge reflectorul, cred că la un moment dat, poate fi greu să redevii simplul „tu“. Cred că se poate crea un miraj care te fură și te duce departe și asta te poate face să te pierzi. Asta e o părere de pui de actor care vede în ogradă păsări mari și viu colorate… care mai de care…
Ai de făcut vreun reproș profesorilor/unui profesor din acești ani de școală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume vei începe?
Dacă aș putea face o magie aș schimba multe. De la întregul sistem cu care ne luptăm nu numai în școală, până la tipuri de mentalități. E un subiect mult prea amplu ca să încep să îl dezbat.
Ce rol ți-ar plăcea să ți se ofere în viitorul apropiat?
Îmi doresc să joc ceva care să „pice greu“… Shakespeare… Cehov… mi-ar plăcea și teatru absurd, dar sigur nu vreau să să renunț la muzică și dans, vreau să cresc în continuare pe zona asta de musical.
Dacă s-ar fi dat note la selecția HOP iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ți-ai fi dat?
Nu știu, nu prea mai funcționez după sisteme de notare, dar știu ce m-aș sfătui. Și totuși nu zic, ca să nu stric surpriza de la Hop-ul din toamnă.
***********************************************************************************
Gala Tânărului Actor este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort Costineşti.
Foto: Andrei Gîndac
