de Florina Tecuceanu miercuri, 17 iunie 2015
Florina Tecuceanu: Ce a însemnat pentru tine premiul obţinut la Gala Tânărului Actor HOP?
Octavian Strunilă: La vremea respectivă, acum 10 ani, a însemnat foarte mult. În comisie erau Ştefan Iordache, pe care eu îl idolatrizam, Theo Herghelegiu şi Cristina Modreanu. A fost, practic, o confirmare că sunt pe drumul cel bun, de la nişte oameni care ştiau ceva despre meseria asta.
A fost o rampă de lansare pentru tine, ca tânăr actor? Te-a ajutat la angajare sau în a obţine roluri?
Nu a fost o rampă de lansare, din păcate. În 2005, evenimentul nu era foarte mediatizat, iar directorii de teatru şi regizorii nu prea se înghesuiau la Gala HOP. Am primit o ofertă de angajare de la Brăila pe care a trebuit s-o refuz pentru că deja filmam la Buftea aproape zilnic. Mi-ar fi fost imposibil să onorez contractul cu Brăila. Gala HOP este un concept bun. Ar trebui să capete mai multă atenţie din partea presei!
Este necesară o asemenea gală pentru actorii în devenire? Este suficientă sau e doar floare care, singură, nu aduce primăvara?
Este foarte necesară Gala Hop. Am înţeles că în ultimii ani lucrurile au luat amploare şi asta mă bucură. Cred că ar trebui să se acorde mai mare atenţie angajării actorilor care ies de pe băncile şcolii. Dacă nu joacă în primii ani după facultate, se pierd. Şi unde poţi face o selecţie mai bună decât la Gala Hop? Iar dacă mai există directori de teatru şi regizori responsabili în ţara asta, în toamnă ar trebui să fie la Gala Hop. Să aleagă măcar un tânar şi să-l distribuie în ceva.
De ce ar mai fi nevoie pentru ca un tânăr actor să prindă aripi şi să trăiasacă decent din actorie?
Asta cu traiul decent din actorie cred că e o situaţie de moment. Prinzi câteva contracte şi o duci bine, dar niciodată un actor nu va avea salariul şi continuitatea unui IT-st sau a unui manager de restaurant. Sunt nişte exemple la întâmplare, dar ei au siguranţa zilei de mâine, pe când noi nu o avem. Acesta este şi motivul pentru care m-am apucat de scris. Actorii au prea mult timp liber între proiecte şi eu nu am putut să stau cu mâinile în sân.
Ai jucat în numeroase seriale TV, scrii scenarii de televiziune, regizezi piese de teatru… Care dintre acestea ţi se potrivesc cel mai bine?
Cred că toate aceste experienţe au pus câte o piatră la temelia omului care sunt astăzi. Încep, încetul cu încetul, să-mi dau seama că scrisul este de fapt latura care mă reprezintă cel mai bine. Actoria mă bucură pentru că pot să fac oamenii să empatizeze cu mine, iar regia am făcut-o de nevoie. Trebuia să-mi pună cineva textele pe o scenă!
Acum am ales să dau următorul meu text, “Suprafeţe alunecoase” unui tânăr regizor foarte talentat, de care probabil aţi şi auzit deja, Bogdan Huşanu. Va monta acest text la Teatrul de Artă şi mă bucură foarte mult că a înţeles genul de teatru pe care îl scriu şi nevoia de actori buni, sinceri, inteligenţi… Pentru că eu scriu, în primul rând, pentru actor. Bogdan chiar glumeşte uneori şi spune că textele mele nu au nevoie de regizor, ele se montează singure.
Eu sunt de părere că regizorul este creatorul care leagă şi ordonează toate elementele – actorii, textul, scenografia, muzica, într-un spectacol coerent şi care să spună ceva. Pentru că să facem glume o oră şi jumătate nu e foarte greu, dar întrebarea este: Spune ceva spectacolul tău? Pleacă lumea din sală cu ceva acasă sau doar s-au distrat şi mâine uită tot?
Cum îţi apreciezi evoluţia, în aceşti ultimi zece ani?
Mă bucură că am avut răbdarea să fac un master de doi ani la CAV UNATC şi apoi alt master de trei semestre la scenaristică, tot în cadrul UNATC. Eram într-o perioadă în care jucam în seriale, mă cunoştea lumea pe stradă, câştigam bine şi totuşi eu am optat să învăţ lucruri noi. Am optat să evoluez. Puteam să-mi pierd foarte uşor capul la 25 de ani, dar mă bucură că m-am aplecat spre scris şi mi-am demonstrat că pot face şi asta cu rezultate apreciate. Am câştigat în 2008 un concurs la CNC cu un scurtmetraj şi apoi am ajuns să scriu seriale şi piese de teatru. Îmi dă o mare satisfacţie scrisul.
Ce ţi se pare mai atractiv: scena sau micul ecran? A scrie scenarii? A regiza? A juca?
Îmi plac toate aceste ipostaze, dar le înţeleg diferit. Nu am să renunţ niciodată la actorie şi voi scrie şi voi regiza toată viaţa. Recunosc, mă simt mult mai confortabil ca actor în regia altcuiva şi prefer să joc sub îndrumarea altcuiva. E foarte important să te poţi detaşa de ipostaza de regizor atunci când eşti doar actor. Să primeşti indicaţia, tu actorul, nu tu regizorul!
Sunt foarte mulţi actori care nu se pot controla şi dau indicaţii colegilor sau au păreri despre cum ar trebui montată o scenă când, de fapt, acolo e altcineva regizor! Asta este o slăbiciune, o neputinţă a lor, o incapacitate de a accepta ideile altora! Sunt mici, de fapt! Timpul face diferenţa! Dacă eşti astăzi “pe val” nu înseamnă că ai dreptul să-ţi subminezi regizorul. Vei pica imediat de acolo! Ai doar puţină răbdare!
Când te-am sunat să îţi propun acest interviu, mi-ai zis că eşti la Dorohoi, oraşul tău natal…
Am dat ca punct de reper Dorohoi. Eu sunt de fapt lângă Dorohoi, la 12 km, la Ibăneşti, unde este şi sufletul meu, de altfel. Am copilărit aici, la bunici, şi este locul unde acum părinţii mei locuiesc şi unde îmi duc copiii să-şi petreacă vacanţele. În plină natură crudă. Curte, miriște, iaz şi pădure! Aici mă simt “extrem” de acasă şi de aici cred că-mi şi trag toată seva. Aici m-am format.
Citiți și: Anunţ de preselecţie pentru „Gala Tânărului Actor Hop“ 2015
După atâtea apariţii la televizor, eşti perceput ca un erou, ca un “VIP”, de către locuitorii acestui orăşel din România?
Nu sunt un erou la Ibăneşti, dar sunt un exemplu că se poate. Pe 16 iunie chiar am fost invitat de către primar să le vorbesc copiilor din clasele V – VIII despre cum se poate ajunge actor. Nu le-am spus cât de greu este să supravieţuieşti după aceea în Bucureşti, dar am descoperit printre ei “obrăznicături” cu ochi extrem de vii, demne de această meserie.
INFO
Octavian Strunilă este absolvent al Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, Facultatea de Teatru, secţia Actorie, promoţia 2005. A primit Premiul pentru cel mai bun actor la Gala Tânărului Actor Hop 2005, pentru „Regizorul de film”, colaj de texte după Costel Brumă.
