de Andrei Crăciun duminică, 24 mai 2015
Care a fost relația dumneavoastră cu Premiile UNITER până acum în carieră?
Faptul că în ultimii ani Teatrul German de Stat Timișoara a avut parte de mai multe nominalizări la premiile Uniter (pentru scenografie, actorie și debut în actorie), o colegă dragă mie fiind chiar premiată, înseamnă că toate eforturile echipei noastre de creație și management converg în direcția corectă. Avem confirmarea că la Timișoara, la Teatrul German de Stat, se face treabă. Nemțește.
Cum vă raportați la ele/ la această nominalizare?
Evident, mă onorează și mă obligă. Dincolo de performanța mea ca actriță, această nominalizare este rezultatul eforturilor întregii distribuții și a întregii echipe din spatele scenei. E extraordinar să poți lucra cu oameni orientați spre performanță în fiecare zi, la fiecare proiect. Iar pentru mine asta valorează exact cât un premiu.
Ce credeți că va schimba un eventual premiu în cariera dumneavoastră?
Înainte de orice, un premiu este o confirmare. A performanțelor, a simțirii scenice, a tuturor strădaniilor mele. M-ar schimba un premiu? Poate. Cred că voi avea mai multă încredere în mine. Voi acționa altfel mai departe? Cu siguranță că nu, voi continua munca la următoarele proiecte ale teatrului meu, la fel ca până acum.
Le-ați văzut jucând pe celelalte actrițe nominalizate la categoria la care concurați?
Spre regretul meu, în ultimii ani proiectele în care am fost implicată (teatru și sport) m-au ținut departe de poziția de spectator devorator de teatru. Totuși, lumea noastră e extrem de fluidă și am auzit multe lucruri bune despre amândouă colegele mele. Sunt actrițe bune, puternice, cu greutate, mult umor și perspective.
Ce are spectacolul „Cabaret” de la Teatrul German de Stat Timişoara special? Cum ați îndemna un spectator care nu l-a văzut încă să vină să îl vadă?
Ca spectator, intri în sală, te așezi pe scaun și ai sentimentul că știi ce ți se pregătește, doar cunoști livretul, ai mai văzut și alte producții teatrale sau cinematografice cu același titlu. Totuși, Cabaretul nostru, creat cu atâta talent și pasiune de Răzvan Mazilu, te va purta pe aripi burlești și la final îți va frânge inima, lucru pe care puține spectacole reușesc să-l facă.
A fost acest rol – Sally Bowles – cel mai important din cariera dumnevoastră de până acum?
Aveam optsprezece ani, eram studentă în anul întâi, în primul meu an de colaborare cu Teatrul German și priveam cu ochi mari din culise Cabaretul de pe vremea aceea. Eu făceam figurație în acel spectacol, dar nu mă deranja, căci o sorbeam din ochi pe actrița Karina Reitsch care o interpreta pe Sally Bowles. Atunci am știut că acesta e rolul pe care îl vreau și atunci când va fi al meu, o să-l construiesc atent și profund.
Veți fi prezentă la Gală? V-ați pregătit deja un discurs? Și, dacă da, ne puteți spune o frază din el?
Desigur, ne întâlnim acolo, însă te dezamăgesc spunându-ți că nu am scris încă discursul. Probabil că o voi face în ziua Galei Uniter.
Foto: Ovidiu Csiba