de Uniter joi, 20 mai 2021
După cele peste patru decenii petrecute pe scena teatrului şi pe platourile de filmare, în 2002 Ion Dichiseanu fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. În 2015, în semn de apreciere a întregii activități în teatru și film, Ion Dichiseanu primește o stea pe Aleea Celebrităților.
În 2017 i s-a acordat „Premiul pentru Întreaga Carieră” la Gala Premiilor Gopo și tot în același an, la doar două luni distanță, a publicat un volum cu povestea vieții sale: „Ion Dichiseanu: Adevărul, mai frumos decât legenda”.
Despre predestinare și primele „roluri în teatru”, într-un fragment din carte:
„Am mărturisit, de la bun început, că eu cred cu tărie în predestinare. Semnele vocației pentru spectacol s-au arătat din copilărie. Aveam acolo, la Adjud, lângă pavilionul în care locuiam, o magazie cu un cuptor de pâine. Fascinant. Era atracția, vedeta copilăriei mele. Când eram singuri, luam cearșafuri, cuverturi, perne și improvizam pe vatra cuptorului un fel de scenă. Jucam teatru. Așadar, prima scenă pe care am jucat a fost cuptorul acela de pâine. Împreună cu frații și surorile mele, că eram destui, realizam tot felul de improvizații… Mai mult, Aurel, economist prin vocație – ulterior a făcut ASE-ul -, a încropit un soi de afacere. El a fost, ca să zic așa, primul meu impresar. Se adunau, din curiozitate, o mulțime de copii. Iar când veneau la gard, nu-i lăsa să se uite fără să le perceapă o taxă de un leu… Stagiunea a durat până când ne-a surprins mama. Ne-a tras o mamă de bătaie și… gata cu teatrul de pe cuptor!”
