de Uniter miercuri, 8 iulie 2020
Secretar literar al Teatrului Național din Iași în perioada 1991-1993, Florin Faifer a făcut parte și din comitetul de redacție al revistei „Arlechin” și al revistei „Stagiunea” editate de instituția ieșeană.
Cursurile de Antropologie teatrală, Istoria teatrului românesc, Istoria criticii dramatice româneşti, Receptarea critică a spectacolului de teatru, sau Istoria teatrului universal (de la origini până la Renaştere) predate la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” din Iași au reprezentat repere de erudiție cu vocația sintezei, cu racorduri eficiente pentru un auditoriu captivat de știința de a vorbi despre istoria teatrului cu pasiune și rost.
Volumele de autor – Dramaturgia între clipă şi durată, Iaşi, Editura Junimea, 1983, Semnele lui Hermes, Bucureşti, Editura Minerva, 1993,Cordonul de argint, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, 1997; Efectul de prismă, Iaşi, Editura Cronica, 1998; Faldurile Mnemosynei, Iaşi, Editura Junimea, 1999; Pluta de naufragiu, Iaşi, Editura Cronica, 2002; Filtru, Iaşi, Editura Cronica, 2005; Incursiuni în istoria literaturii dramatice româneşti – Regăsiri, Incursiuni în istoria teatrului universal (de la origini până în Renaştere). Theatrum mundi, Iaşi, Editura Timpul, 2010; Incursiuni în istoria criticii dramatice româneşti, Zodia balanţei, Iaşi, Editura Timpul, 2010 îi reflectă capacitatea de a aborda teme pentru care apelează la strategia de a mixa disciplina unei fișe de dicționar cu libertatea hermeneutică.
Într-un portret pe care i-l dedica la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani, profesorul Eugen Munteanu surprindea cel mai bine esența acestei personalități proteice:
„Dacă vezi în el un filolog pedant pînă la virgulă şi iotă, nu greşeşti deloc, la fel cum nu greşeşti dacă îi percepi mai ales latura de inefabil şi fulguranţă artistică. Florin Faifer este şi una şi alta, adică istoric literar cu metodă şi îndelung exerciţiu, dar şi caligraf de vocaţie, grijuliu pînă la calofilie la frumuseţea scriiturii, la detaliu, armonie a culorilor, precizie şi expresivitate a desenului. Om de cultură autentic şi fără morgă sau fumuri, cu vaste lecturi în literatura universală şi posesor al unor ferme criterii personale de judecată şi evaluare, Faifer are însă oroare de gesticulaţia erudită explicită. Am recunoscut la el de multă vreme acea soliditate reconfortantă a învăţatului, asociată însă cu discreţia reprezentantului unei rase parcă străvechi, pentru care discreţia este firească şi obligatorie, căci vine din educaţia primară.
Cu profund regret, echipa Teatrului Național din Iași transmite familiei îndoliate întreaga compasiune.
Comunicat al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași
