de Andrei Crăciun vineri, 5 aprilie 2019
ACTRIȚA RECOMANDĂ…
Zita, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Joc în spectacolul Kali Tras/Frica neagră, regia Mihai Lukacs, la Teatrul Evreiesc, unde vă invit pe toți să veniți, este un subiect sensibil pentru noi, romii, și important pentru toți, indiferent de etnie. Apoi mai joc în Tabu, regia David Schwartz, la Macaz, un spectacol despre munca femeilor care practică sexul comercial. Merită văzut pentru că te provoacă să vezi dincolo de clișee și prejudecăți . Un alt spectacol la care țin foarte mult este Corp Urban în regia Catincăi Drăgănescu, din păcate încă nu am găsit spațiu unde să-l jucăm anul acesta, dar sperăm să se rezolve într-un fel. Anul trecut s-a jucat la Muzeul Literaturii. De asemenea, vă invit la spectacolul Rupți din rădăcini, în regia lui Bogdan Zamfir. Se joacă la Centrul Național al Dansului și a avut premiera la Paris în decembrie anul trecut. Este un spectacol interesant și se joacă în franceză, engleză și romani, ceea ce îmi place foarte tare.
Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
Mi-a plăcut foarte mult spectacolul „90“ în regia lui David Schwartz, se joacă la Macaz .
Un actor din țara noastră, care îți place.
Sunt mai mulți, nu mă pot decide. De exemplu Alexandru Potocean, Alexandru Fifea, Andrei Șerban sau colegul meu Sorin Sandu.
O actriță de la noi, care îți place.
Îmi plac mai multe actrițe, de exemplu colega mea Ruxandra Maniu, pe care o puteți vedea în Tabu la Macaz și la Teatrul Odeon, dar am una preferată. Deși jucăm de aproape patru ani împreună, anul trecut la Berlin a reușit să mă surprindă din nou. Este vorba de Mihaela Drăgan. Face un super-rol în spectacolul Roma Armee, care se joacă la Teatrul Gorki din Berlin. Mă bucur foarte tare că pe 24 iunie spectacolul se joacă și în București, la Teatrul Național, așa că veniți să o vedeți. Este unul dintre spectacolele mele preferate și Mihaela e senzațională.
Un regizor de urmărit, din România. De ce?
Sunt de urmărit mai mulți regizori și regizoare, zic eu. Spectacolele lor provoacă și te fac să-ți chestionezi anumite lucruri. Îmi plac Mihai Lukacs, David Schwartz, Bogdan Georgescu, Gianina Cărbunariu, Bogdan Zamfir, Catinca Drăgănescu.
Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Dacă vrei să-ți deschizi noi orizonturi, mergi la teatru!
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta?
Generozitatea pe scenă e foarte importantă, relaționarea cu colegii de scenă, pentru că un spectacol înseamnă colectiv, înseamnă transfer de emoții și primirea lor. Dacă nu ai disponibilitate și generozitate, atunci nu ies lucrurile bine.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
S-au întâmplat mai multe, dar cea mai recentă a fost când mi-a fost mutată recuzita în timpul spectacolului, iar eu eram în scenă. Când am ieșit să-mi iau chestii din culise ele nu mai erau. Am intrat în panică, noroc că un coleg a traversat scena prin spate și mi le-a adus.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Cel mai provocator a fost Kali Tras/Frica Neagră. Este un spectacol care te consumă foarte mult ca actor .
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Au fost multe momente dificile, de exemplu atunci când faci o producție nouă și nu ai un spațiu de repetiții. Este foarte dificil în teatrul independent, trebuie să faci foarte multe lucruri care nu țin neapărat de latura artistică.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Cel mai bun lucru, pe care l-am făcut împreună cu Mihaela Drăgan, este înființarea trupei de teatru Giuvlipen.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Fără să mă gândesc prea mult a fost întâlnirea cu Mihaela Drăgan. Eu nu prea mai voiam să fac teatru, eram ocupată cu televiziunea, făceam o emisiune pentru romi, o mai moderez și acum, se numește „Din Viața Romilor“ și se difuzează la Național TV sâmbăta și duminica de la ora 9.00 dimineața. Așa ca o lăsasem mai moale cu teatrul, aveam un spectacol, Broadway București, la Teatrul de Operetă. Dar întâlnirea cu Mihaela mi-a deschis cumva pofta de a face teatru. Un altfel de teatru, mai asumat, mai provocator, mai uman, mai deschis, într-un cuvânt mai bun pentru mine. Am reușit datorită ei și împreună cu alți colegi să construim și să punem bazele Teatrului Rom în România, care sper să se concretizeze într-un final prin înființarea unui Teatru Rom de Stat.
„Este foarte dificil în teatrul independent, trebuie să faci foarte multe lucruri care nu țin neapărat de latura artistică.”
Zita Moldovan, actriță
