de Cristina Enescu luni, 11 martie 2019
COREGRAFA RECOMANDĂ:
În ce spectacole realizate de tine se joacă în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
La Teatrul Național Timișoara se joacă „Rambuku” de Jon Fosse în regia lui Mihai Măniuțiu, coregrafia mea, în care joc-dansez… pentru că premiul UNITER 2018 pentru cel mai bun spectacol.
La Teatrul Nottara București joc-dansez alături de Catrinel Dumitrescu, Andi Vasluianu și Ștefan Lupu în „Iarna” de Jon Fosse în regia lui Mihai Măniuțiu, coregrafia mea, scenografia minunată a lui Adriam Damian, nominalizată la UNITER. La același teatru vom avea în luna mai o nouă premieră, „Noaptea de Sânziene” (titlu provizoriu), tot în regia lui Mihai Măniuțiu. Va fi o alăturare de dansatoare/coregrafe din București, zic eu foarte interesantă.
La Teatrul Național Cluj-Napoca (Studio Euphorion) joc-dansez în „OST (Organic Sound Twist)”, un solo coregrafic despre relația mea foarte specială cu muzica.
Din martie încercăm să resuscităm îndrăgitul „Zic Zac” (Premiul special al senatului UNITER pentru teatru dans) la Teatrul „Point” din București, care în aprilie va avea un turneu în Nicosia.
La Teatrul de Nord Satu Mare se joacă ultimul meu spectacol de teatru fizic, „Rețeta perfecțiunii în foarte mulți pași care nu duc nicăieri”, o desfășurare de forțe coregrafice pe benzi de alergat.
La Teatrul Național București se bucură de un adevărat succes „Pădurea spânzuraților” după Liviu Rebreanu, în regia lui Radu Afrim. Cred că abundența de impresii bune despre spectacol de pe rețelele de socializare spune multe despre el. La Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Tómpa Miklós”, se joacă „Castingul Dracului / Az Ördög Próbája”, realizat cu Radu Afrim în urmă cu patru ani.
Din lunga mea colaborare ca și coregraf cu regizorul Mihai Măniuțiu, se joacă „Burghezul gentilom” după Molierè la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, „Cafeneaua Pirandello” la Teatrul „Regina Maria” Oradea, „Jurnalul lui Robinson Crusoe” după Gellu Naum (un spectacol-concert cu muzica Adei Milea) la Teatrul Odeon București și „Aias. Eseu despre demență” după Sofocle la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova. Sunt titluri foarte diferite, sunt spectacole dinamice, pentru a satisface toate gusturile.
Un spectacol pe care îl recomanzi, dar pe care nu l-ai conceput tu?
„Beție” de Ivan Vîrîpaev în regia lui Radu Afrim de la Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Tómpa Miklós”, „(D)efectul Placebo” concept și coregrafie de Ștefan Lupu de la TNB (Sala Mică), „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” după Mark Haddon, regia Bobi Pricop la TNB (Sala Pictură).
Un actor tânăr din România care îți place?
Îl consider pe Alexandru Potocean unul dintre cei mai buni tineri actori din România la ora actuală. Îmi plac și István Téglás, Ciprian Nicula.
O actriță tânără care îți place?
Flavia Giurgiu este foarte talentată și specială. Îmi plac și Olga Török (Teatrul German Timișoara), Roxana Fânață și Ioana Cheregi (Teatrul de Nord Satu Mare).
Un regizor/ coregraf tânăr, de urmărit. De ce acela/ aceea?
Mariana Gavriciuc este un coregraf la început de drum și cred că promite multe. Îmi plac spectacolele Simonei Deaconescu pentru performanța coregrafică pe care o conțin.
Un motiv pentru care să mergem la teatru?
Să cunoaștem tinerii care creează azi – putem avea surprize plăcute.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta?
Să mă orientez către coregrafie.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă sau în culise?
Să-mi dau suflul pe scenă dansând și să mă opresc puțin din frenezie ca să trezesc din somn o spectatoare din primul rând ridicându-i ochelarii alunecați de pe nas. Apoi să-mi văd de dans mai departe.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine? Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru de până acum?
Toate spectacolele la care lucrez au gradul lor de dificultate și, implicit, o latură provocatoare din punct de vedere fizic și mental: „Zic Zac” pentru că a fost primul, „OST” pentru că e primul solo, „Văduva veselă” (regia Andrei Șerban, Opera Română Iași) pentru că a fost prima mea experiență în operă, „Gala” de Jérôme Bel pentru că m-a făcut să „văd” ceva mai mult și așa mai departe… De obicei, primul contact cu „altceva” pare mai copleșitor. În același timp, cred că meseria asta e un continuu „altceva”. Și aș zice că e bine să fie așa.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când lucrezi în teatru și spectacole de dans?
Faptul că am prilejul să călătoresc. Fiecare proiect pe care îl am mă poartă în alt loc, în alt teatru, în altă echipă, în acel „altceva” despre care spuneam mai sus. Întotdeauna m-am temut de rutină și monotonie. Și, de ce să nu recunoaștem, cui nu-i place să meargă-n turneu?
Cea mai interesantă întâlnire profesională. De ce aceea?
M-au fascinat mereu întâlnirile cu alte culturi. Faptul că am avut ocazia să lucrez în medii total diferite de al nostru, cum ar fi în Japonia la spectacolul „Hyokkori Hyotanjima” în regia lui Kazuyoshi Kushida (Bunkamura Theatre Cocoon, Tokyo, 2015) sau chiar și în mediul academic în SUA la spectacolul „Survival Project”, scenariul și regia Mihai Măniuțiu („Claire Trevor School of the Arts”, University of California Irvine, 2019), m-a făcut să mă străduiesc să înțeleg o altă lume. de cea cu care sunt obișnuită.
„Meseria asta e un continuu altceva.”
Andrea Gavriliu, coregrafă
