de Andrei Crăciun miercuri, 27 februarie 2019
ACTRIȚA RECOMANDĂ:
În ce spectacole joci în această stagiune?
În această stagiune joc: la Comedie – Nunta lui Krecinski, de A.V. Suhovo Kobalin; 20 de minute cu îngerul, de Aleksandr Vampilov; Kimberly, de David Lindsay-Abaire; Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați, de Matei Vișniec; Bani din cer, de Ray Cooney. La Replika: Rovegan, în regia Catincăi Drăgănescu. La Apollo 111: Tatăl meu, preotul, de Gabriel Sandu. La The Temple: Fitness, de Jacques De Decker. La Teatrul Dramaturgilor Români: Autorul e în sală, de Ion Băieșu.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Recomandare: O intervenție, de Mike Bartlett, la Teatrul Act.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place…
Ultima descoperire: Andrei Sabău (în Tatăl meu, preotul – la Apollo 111)
O actriță tânără de la noi, care îți place.
Ea: Ada Galeș (Pulverizare și Pădurea spânzuraților și nu numai!)
Un regizor tânăr de urmărit, din România.
Dată în urmărire, ca regizor, Catinca Drăgănescu.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
E bine să meargă lumea la teatru, dom’le, că se tulbură un pic (de la emoție, zic) sau se distrează sau cine știe ce magie descoperă acolo și – garantat – totul e viu!
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în carieră.
Nu mă pot hotărî care a fost și este cel mai bun: „E destul loc sub soare pentru troată lumea” – Olga Tudorache. „Nu-i dă Dumnezeu omului o cruce mai grea decât poate s-o ducă” – Sanda Manu. „Ori dumneavoastră sunteți o femeie foarte frumoasă, ori eu sunt îngrozitor de beat” – Gheorghe Dinică.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă…
Jucam în aceeași stagiune, la Bulandra, Arkadina în Pescărușul lui Cehov, pus în scenă de Antoaneta Cojocaru, și la Comedie, Amelie, în Escu… de Tudor Mușatescu, pus de Alexandru Dabija. În ambele spectacole aveam partenere două actrițe ce purtau același prenume, Nina (Antoaneta Cojocaru și respectiv Delia Nartea). Eram „departe” de premieră, dar într-o seară creierul meu mi-a jucat o festă: aveam de spus replica: „Nina, cum de-ai rămas tu singură în atâta lume?”. Dar am spus doar Nina și m-am oprit, ochii mei au realizat că în fața mea nu se afla Nina Zarecinaia (Antoaneta Cojocaru), ci Delia Nartea, am clipit de câteva ori până s-a făcut conexiunea corectă și am continuat. E clar că ne cam jucăm cu focul și ca oameni ce suntem putem să ne încurcăm sertarele cu replici. Sau… Nouă, actorilor, ne plac mult lucrurile paranormale și trebuie să recunosc că atunci când se întâmplă ceva de genul ăsta rămâi marcat… Eram pe ultima sută de metri cu repetițiile la Pescărușul de la Bulandra, din cadrul Laboratorului de Noapte inițiat de Ducu Darie, și în seara în care am intrat pentru prima dată în spațiul de la Space, Ducu ne-a avertizat că totul e nou, că nu prea miroase a teatru încă, că spiritele bune ale celor care s-au dăruit pe scena de la Icoanei și care au „plecat” încă nu au învățat drumul în spațiul nou de la Space, dar dacă energiile sunt bune vom fi cu siguranță vizitați. Nu a trecut mult și încercând să mă conectez la rețeaua wireless a sălii am primit două mesaje fără text, din 1974 (data premierei pentru Gina Patrichi și a ei Arkadina)… Oricât de ciudat ar fi fost, eu am perceput semnul ca pe unul de bun augur, era cu mine și așa am simțit în fiecare seară, când am jucat Pescărușul.
Cel mai provocator spectacol de până acum pentru tine.
Fiecare spectacol la care încep să lucrez îmi pune în față o nouă provocare. Dar parcă „Înmormântarea” lui Peter Nadas în viziunea lui Bocsárdi a scobit în mine cel mai tare, deși provocator este acum Roveganul Catincăi Drăgănescu, care mă face să intru și să ies din personaj cu viteza luminii, dar și Tatăl meu, preotul, montat de talentata Elena Morar, mă cam ține ca ca la RMN în fața publicului. Hai, că nu mă mai opresc.
Cel mai dificil moment din viața ta în teatru.
Dificil e puțin spus… Știam de doi ani de zile că urmează să joc într-un spectacol, un anume rol, cu un regizor pe care îl adoram… Greșit! În preziua afișării distribuției la avizier, am primit un telefon și am fost anunțată că nu voi mai participa la acest proiect, deoarece un actor a refuzat să urce cu mine pe scenă… Nu am vorbit trei zile și nu din pricina actorașului, ci din pricina alegerii pe care a făcut-o regizorul „adorat”!
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Și acum cum să fac? Cum îl găsesc pe acela – cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în teatru? E clar că, dacă nu luam concursul de la Comedie în 1995, nu stăteam trei minute în scenă cu Ștefan Iordache în Fuga lui Bulgakov sau nu jucam peste zece spectacole secondând-o pe Virginia Mirea sau nu eram Zoe pentru Cațavencu lui Marcel Iureș și câte și mai câte au fost, dar câte vor mai fi de-aci înainte!
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Interesantă și intensă a fost întâlnirea mea cu Lucian Pintile, la proba pentru Terminus Paradis. Am lucrat șase ore, împreună cu Cristi Iacob, și m-am simțit stoarsă și întoarsă pe toate părțile. Am ieșit de-acolo plutind, deși îmbibată în sucul propriu, și i-am declarat lui Cristi că și dacă nu iau rolul eu m-am jucat cu Lucian Pintile sau el s-a jucat sau doar Teleoacă a avut șansa să-l întâlnească pe Lucian Pintile! Frumos și atât de simplu! Știu, ai cerut să fie o întâmplare din teatru, dar nu am luat proba, nici nu cred că s-a filmat, a fost teatru și repetiție și lucru cu actorul! Iartă! Gata, deocamdată! Mulțumesc!
„Interesantă și intensă a fost întâlnirea mea cu Lucian Pintile, la proba pentru Terminus Paradis. Am lucrat șase ore, împreună cu Cristi Iacob, și m-am simțit stoarsă și întoarsă pe toate părțile.”
Mihaela Teleoacă, actriță
