de Andrei Crăciun luni, 25 februarie 2019
ACTRIȚA RECOMANDĂ:
În ce spectacole joci în această stagiune?
Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, după Matei Vișniec, regia Diana Tănase, la Teatrul Arte dell’Anima. Slugă la cinci stăpâni, scris și regizat de domnul profesor Mihai-Gruia Sandu la Sala Dalles – aici am avut o reprezentatie, urmează să o avem pe cea de-a doua, pe 30 martie… Și repet la Teatrul Evreiesc de Stat, în musicalul Scripcarul pe acoperiș, regia Andrei Munteanu, care va avea premiera pe la finalul primăverii.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Hai trei! Ținutul din miezul verii, Nebun din dragoste (am văzut varianta cu Diana Cavallioti, de care îmi place foarte tare), Coriolanus.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place…
O cerință ingrată. Fie, am să zic unul (din mulți). Alex Popa.
O actriță tânără de la noi, care îți place.
La fel de ingrată cerința. Alina Rotaru.
Un regizor tânăr de urmărit, din România.
Acum lucrez cu un regizor tânăr. Îmi place, e deschis la propuneri și are totul limpede în cap, astfel știm și noi ce ne cere, iar faptul că s-a înhămat la un astfel de proiect spune ceva despre el. El se numește Andrei Munteanu. Dar am să o menționez și pe Iulia Grigoriu, că e mai veche în viața mea. Ne-am nimerit în aceeași generație, practic, ne-a obligat viața să ne cunoaștem. I-am fost mai mult spectator decât actriță, însă mi-a plăcut din ambele părți.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Într- un spectacol de teatru, de cele mai multe ori, se spune o poveste. Personajele din poveste sunt surprinse într-un moment de cumpănă al vieții lor. Sunt la o răscruce, ca să spun așa. Cred că îți dă un avânt un spectacol de teatru. Ți se face poftă de viață, cu adevărat, atunci când ieși de acolo.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit până acum.
De la diferite persoane, cu alte cuvinte, dar având aceeași însemnătate: Fiecare are steaua lui.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă…
Cea mai neobișnuită întâmplare pe scenă am trăit-o la o repetiție. Îmi repetam textul, în șoaptă, încercând să-l învăț. Lady Macbeth. Eram la partea cu duhurile și m-a cuprins deodată un fior care m-a făcut să arunc foaia din mână și să mă opresc. Eh! Tema dizertației a venit pe căi mai ciudate!
Cel mai provocator spectacol de până acum.
Cred că Chicago. Un musical este o provocare destul de mare pentru un actor, mai ales tehnic și… vestimentar, dacă vorbim de Chicago.
Cel mai dificil moment din viața ta în teatru.
Am avut două. Atunci erau, acum nu le mai văd așa, sunt doar etape alea dezvoltării mele, în primul rând, ca om și, apoi, ca actor. Primul a produs o depresie mică și puțină înțelepciune, cel de-al doilea m-a pus serios pe gânduri, eram mai mare… Un proiect, în care mi-am dorit foarte tare să fiu, dar care n-a fost și nici nu s-a terminat așa cum mă așteptam eu. Cu ocazia aceea, am înțeles, mai bine ca în alte dăți, că în viață și, mai ales, în teatru, un foc prea mare în dorință poate să te ardă.
Cel mai bun lucru care și s-a întâmplat de când ești actriță.
Am intrat la UNATC. Ăsta a fost primul pas care m-a pus pe drumul meu, ca o voce care m-a asigurat că sunt pe calea cea bună.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Un personaj. Abigail Williams, din Vrăjitoarele din Salem. Mi-a cam sucit mințile, dar tot cu ea am învățat să pun limite personajelor și să învăț să devin un actor profesionist.
„Cea mai neobișnuită întâmplare pe scenă am trăit-o la o repetiție. Îmi repetam textul, în șoaptă, încercând să-l învăț. Lady Macbeth. Eram la partea cu duhurile și m-a cuprins deodată un fior care m-a făcut să arunc foaia din mână și să mă opresc. Eh!”
Rusalina Bona, actriță
