de Alina Vîlcan marţi, 18 decembrie 2018
Anca Maria Colțeanu a montat de curând, la Sala „Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra, „Treapta a noua” de Tom Ziegler, un spectacol despre familie, maternitate, alcoolism, abandon și regăsire, în stare să ridice oricui nenumărate întrebări cu privire la dependență și independență. În spirit american și într-un decor minimalist-glam, „Treapta a noua” de la Bulandra este unul dintre noile spectacole care abordează curajos probleme ale omului modern, prins într-un răvășitor vârtej urban. Pornind de aici, am invitat-o pe regizoarea Anca Maria Colțeanu la o scurtă discuție despre teatrul de acum și întâmplările sale.
REGIZOAREA RECOMANDĂ:
Spectacolele de acum. Ce spectacole ai în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Ultima mea premieră este „Treapta a noua” de Tom Ziegler, la Teatrul Bulandra. Mai am „Freamătul Plopilor” de Gerald Sibleyras, la Teatrul Metropolis; „Tango, monsieur?” de Aldo Lo Castro și „Funcționarul destinului” de Horia Gârbea, la Teatrul Nottara; „Opiniile unui clovn” după Heinrich Boll, la Teatrul Luni de la Green Hours și foarte curând „Trucul lui Patrick” de Kristo Sagor, la Teatrul de Comedie.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu îți aparține)?
Recomand „Coriolanus”, în regia lui Alexandru Darie.
Un actor de la noi, care îți place?
E cea mai grea întrebare. Îmi plac mulți. Și fiecăruia în parte îi spun că e preferatul meu. M-am dat de gol. Acum nu mă va mai crede niciunul.
O actriță de la noi, care îți place?
A doua cea mai grea întrebare. Altă întrebare? (Râde.)
Un regizor de urmărit. De ce acela?
Alexandra Penciuc. Tot ce am văzut făcut de ea m-a incitat. Montează foarte calculat, e într-o anumită zonă plastică și îmi place că nu se grăbește să-și construiască o carieră.
Un motiv pentru care să mergem la teatru?
Vindecă.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta?
Să mă abțin a fi un foc de artificii, să încerc să fiu un jar mocnit. (Vlad Mugur)
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită în teatru?
Am dormit într-un teatru în foaierul căruia era depus un actor decedat. Nu l-a păzit nimeni. Era un priveghi fără priveghetori și se auzeau doar porumbeii în podul teatrului. De atunci am probleme cu fantoma din „Hamlet”.
Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine?
„Jedermann” de Hofmannsthal. A fost primul meu spectacol, la sfârșitul anului I de facultate. Habar n-aveam cum se face. Dădusem doar două examene până la momentul acela. Cu acea ocazie, Cătălina Buzoianu mi-a spus că nu trebuie să fiu abulică. Din când în când mă mai verific: sunt sau nu sunt abulică?
Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru de până acum?
În afară de momentul ieșirii pentru prima dată la public a unui spectacol, când sunt copleșită de emoții și nu-mi mai place nimic, în meseria mea nu simt nimic ca pe o dificultate. Mă bucur de munca mea și de orice provocare îmi aduce.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când regizezi?
Bucuria actorilor pentru rolurile pe care le-au făcut în spectacolele mele.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Giorgio Strehler. M-a fascinat dintotdeauna. Și pentru totdeauna.
„Am dormit într-un teatru în foaierul căruia era depus un actor decedat. Nu l-a păzit nimeni. Era un priveghi fără priveghetori și se auzeau doar porumbeii în podul teatrului. De atunci am probleme cu fantoma din Hamlet.” (Anca Maria Colțeanu, regizoare)
